Jurnalist freelance

Întoarcere la Tichileşti, Esquire, aprilie 2009

2009-09-01T11:18:00.000-07:00

Vreme de 55 de ani, a fost domiciliul forţat al bolnavilor de lepră din România. Azi, deşi vindecaţi, au rămas să trăiască la Tichileşti cei care nu au cunoscut altă viaţă.

de Georgiana Ilie/ fotografii de Andrei Pungovschi / Editor: Gabriel Dobre

Cum vii dinspre Brăila către Isaccea, pe serpentinele aparent inofensive din Podişul Dobrogei, drumul face la un moment dat o curbă largă spre stânga. Deal într-o parte, câmpie în cealaltă. Acolo, chiar în punctul cel mai adânc al curbei, iese în dreapta, din pădure, o alee. E marcată de o cruce de fier cu trei cruci mici în vârfurile ruginite, fără alt indicator. Nu are loc decât o maşină. Vara, boscheţii şi crengile se freacă de caroserie. Iarna pare să facă mai mult loc vizitatorilor, dar natura tot te înghesuie.

Drumul e prost şi pare nesfârşit. Mergi prin pădure fără să întâlneşti ţipenie de om, fie zi, fie noapte. Se aude doar scârţâitul pietricelelor azvârlite de roţi. Ai senzaţia că mergi în jos. Şi apoi, fără să îţi dai seama cum, pădurea se dă la o parte şi eşti sus. Eşti deasupra unei văi cu decor de poveste: o biserică albă, căsuţe aliniate de-a stânga şi de-a dreapta unei piaţete, nişte straturi cu varză, pomi, toate înconjurate de dealuri abrupte acoperite de pădure. De aici, drumul luminos te duce la o poartă albastră pe roţi, care stă deschisă toată ziua şi în faţa căreia paşte mereu un cal alb. Pe zidul de împrejmuire, chiar în dreptul cabinei portarului, scrie cu litere albastre pe fond alb: Leprozeria Tichileşti, judeţul Tulcea.

Abia dacă s-a luminat când Domnica Mişcov iese din casa mamei ei. Merge la capela baptistă ca să aprindă focul; e sâmbătă şi la ora trei vine pastorul cu invitaţi ca să ţină slujba. Trebuie încălzită puţin, vin oameni în vârstă şi nu pot sta în frig. Capela e o clădire maronie împrejmuită de un gard albastru. Înăuntru sunt banchete lungi din lemn închis la culoare, despărţite pe mijloc de un culoar, o masă pentru pastor şi o sobă argintie, chiar lângă uşa de la intrare. Domnica, o femeie vioaie, se plânge de soba care pare un cazan uriaş cu burlan. S-a deplasat capacul de sus şi intră aer, nu mai trage, aşa că se încălzeşte foarte greu. O să vorbească cu pastorul, Romică, să repare. Ea se întoarce la Tulcea peste două zile şi nu ştie dacă cineva se va trezi atât de devreme săptămâna următoare să facă focul. Nu vrea ca fraţii să stea în frig.

Domnica locuieşte la Tulcea, dar de fapt stă acolo doar o săptămână pe lună, când ia pensia, îşi plăteşte facturile şi mai merge la corul bisericii baptiste de care aparţine. Restul timpului îl petrece la Tichileşti, unde s-a născut acum 63 de ani, fiica sănătoasă a unor bolnavi de lepră. A făcut şcoala aici până la 13 ani, iar profesor le-a fost, ei şi celorlalţi 14 copii născuţi în leprozerie odată cu ea, unul dintre bolnavi. Apoi a mers la liceu la Tulcea. În timpul anului şcolar stătea la internat, în vacanţe se întorcea la părinţi. Azi, continuă să vină aici pentru că are grijă de mama ei.

Ioana Mişcov, tanti Ioana, cum o ştie lumea aici, stă într-o căsuţă ruptă parcă dintr-un desen ce a ieşit din mâna unui copil. Un acoperiş gri de eternit stă pe un dreptunghi alb cu o uşă şi două ferestre colorate în albastru deschis. Iar din horn iese un firicel de fum. Curtea este plină de legume, viţă de vie şi pomi, iar o alee bine întreţinută leagă casa de gardul din plasă şi lemn. În spate se vede o pajişte cu o căpiţă, apoi începe dealul. E ultima casă din aşezare. Înăuntru sunt două camere: una mică de tot, ca un fel de bucătărie, cu sobă, plită, frigider, un pătuţ ca de copil în care doarme tanti Ioana şi o pânză mare roşie pe perete, care dă o culoare ireală luminii din încăpere; şi o altă cameră, mai mare, în care doarme Domnica. Atât. Ioana Mişcov stă în casa aceasta de când s-a căsătorit. Din 1945. Avea 16 ani şi era la Tichileşti de patru. A fost adusă împreună cu mama într-un vagon de tren în care se transportau vite, de undeva de lângă Piteşti. Stătuseră mai întâi în carantină câteva luni, mâncând numai ce se îndurau oamenii să le aducă, apoi fuseseră trimise la Tichileşti, unde era deja o soră mai mare. Erau în jur de două sute de bolnavi aici, „mult tineret”, copii, familii întregi.

Tanti Ioana iese în curte, ţinându-se de perete, de stâlpii gardului, de bârnele care susţin magazia, iar când ajunge în ţarcul găinilor le cheamă pe nume: Baca, Cioara, Măgădana, Gură-mare, Coţoroaca... Apoi se aşază pe o buturugă şi le dă să mănânce grăunţe. Găinile dau năvală în jurul ei fără să dea prea multă atenţie vorbelor de alint ale bătrânei.

Tanti Ioana îşi petrece timpul între casă şi biserică. Citeşte cărţi cu pilde, are grijă de cele treisprezece găini şi ascultă radioul cu motanul Coţo în braţe. Îi place în special emisiunea Micul samaritean a unui post baptist din Chişinău. Când o vezi, mititică şi cu voce subţire pe care abia o auzi, e greu să ţi-o imaginezi ţinând curtea şi făcând atâta treabă. Dar face, neobosită, la fel de plină de energie ca râsul ei cald. La 80 de ani, văduvă de 10, cu degetele de la mâini şi tălpile topite de lepră, spune mereu că este recunoscătoare că nu o doare nimic şi are o sănătate de fier.

Lepra, boala Hansen, este o boală cronică şi contagioasă. Presupune şi o predispoziţie genetică – o slăbiciune imunitară – dar şi contact prelungit cu alţi bolnavi. Are mai multe forme de manifestare, în funcţie de cât de afectat este organismul şi de starea generală de sănătate: de la pierderea sensibilităţii nervoase a membrelor şi paralizie la distrugerea oaselor, pierderea văzului sau a vocii. Se tratează cu o combinaţie de antibiotice, care opreşte evoluţia bolii, dar nu poate repara ce s-a pierdut. Tratamentul durează până la doi ani şi un bolnav nu se poate considera niciodată vindecat. Trebuie să ducă o viaţă echilibrată, să îşi întreţină imunitatea şi să vină la control regulat. Ioana Mişcov şi aproape toţi cei care mai sunt azi la Tichileşti au leziuni şi sechele provocate de lepră înainte să aibă acces la tratament.

Au mai rămas doar douăzeci şi unu de bolnavi. Până în 1993 le era interzis să plece din leprozerie. Acum, deşi vindecaţi de zeci de ani de forma activă a bolii, viaţa lor a rămas în reperele acestei văi friguroase şi nu s-a mai putut reconstrui în altă parte odată ce poarta pe roţi a fost deschisă. Cei mai mulţi dintre ei sunt foarte vârstnici, au peste 70 de ani şi au fost aduşi în anii ’40. Şi-au întemeiat familia aici, şi-au găsit credinţa aici, şi-au îngropat părinţii, soţii şi soţiile aici. Şi-au dus întreaga viaţă de adult într-o comunitate impusă, un micro-univers în care alegerile ce le‑au schimbat destinul au fost făcute de alţii.

Şi Eufimia Dumitru, tanti Hima, are tot 80 de ani, dar este mult mai în putere decât Ioana Mişcov. Stă în vârful dealului şi numai asta spune multe despre energia pe care o are să urce şi să coboare treptele de lemn care pornesc din faţa casei ei şi dau chiar în spatele clădirii vechi, gălbui, în care e biroul directorului spitalului, dr. Răsvan Vasiliu. Le înfruntă de câteva ori pe săptămână când trebuie să meargă la slujba de la capelă. Nu e botezată, dar are multe rude baptiste şi acolo se simte cel mai bine.

Azi aşteaptă musafiri. A făcut curat în casa cu pereţi albi, dichisită cu multe mileuri de aţă pe care le face chiar ea; a cumpărat miere de la cineva, a făcut plăcinte cu mere, pere şi nuci. Un nepot din Luncaviţa, una dintre comunele apropiate, vine împreună cu toţi copiii şi cu ginerele lui, care este pastor. Ginerele va ţine slujba împreună cu pastorul Romică şi capela va fi plină de oameni, ceea ce este un eveniment pentru cei cinci baptişti din Tichileşti.

Ucraineancă din Chilia Veche, „mijlocia din nouă fraţi”, tanti Hima este aici din 1946. Avea 18 ani când i-au căzut sprâncenele şi s-a învineţit la faţă. Nu mai semăna deloc cu fotografia de la 15 ani, când îşi făcuse buletinul. Le-a spus părinţilor să o ducă la spital, iar medicii au trimis-o imediat la Tichileşti. Tratamentul disponibil atunci avea un gust îngrozitor, de îţi făcea rău, „dar aveam 18 ani, voiam să mă vindec”, spune tanti Hima. După ce a început tratamentul, boala s-a declanşat violent. „Mi-au apărut leproame pe mâini, mă durea de nu puteam să tai pâinea, să deschid uşa... Ţipam toată ziua de foame, că nu trecea nimeni pe la mine, eram în ultima cameră din sanatoriu. Am zăcut trei ani. Mă vedeau oamenii şi ziceau că o să mor.” Nu a murit. A durat şase ani până şi-a revenit şi a luat toate pastilele, numai să poată pleca. Dar la evaluarea medicală la care aştepta să i se dea drumul acasă i s-a spus că riscul de recidivă e prea mare şi că nu va pleca niciodată de la Tichileşti. Când s-a obişnuit cu gândul ăsta, a decis să ducă o viaţă normală. S-a căsătorit cu un văduv. Şi a avut grijă de ea: nu a ieşit din casă pe frig, ca să nu facă degerături; nu a făcut munci grele, ca să nu se taie fără să-şi dea seama; nu a băut şi nu a fumat, ca să aibă o sănătate bună. Şi acum nu are nici o urmă vizibilă a leprei.

Şi s-a mai îngrijit de ceva. De sufletul şi mintea ei. „Dacă nu-l primeam pe Domnul, nu ştiam nici o buche. Învăţasem patru clase, dar uitasem să scriu şi să citesc.” Când a început să meargă la biserică, a reînvăţat să citească.

Când erau 200 de oameni în leprozerie, stăteau în sanatoriul mare, lângă biserica ortodoxă – cea care se vede de pe drumul de la intrare – şi în casele construite în jurul pieţei mari. Acum, cei 21 de oameni stau doar în case. Multe dintre cele construite de bolnavi s-au şi dărâmat când n-a mai avut cine să le locuiască – în jurul curţii Ioanei Mişcov erau cinci case, acum nu mai e decât un zid stingher în mijlocul unei pajişti. În vechiul sanatoriu este un azil pentru vârstnici, însă bolnavii nu interacţionează cu ei. Personalul medical este diferit, bătrânii nu prea ies, iar vechii locuitori nu sunt învăţaţi să aibă activităţi sociale. Singura lor formă de socializare e slujba religioasă.

***

„Haide, frate, să facem o cântare pe care o ştim toţi”, spune Domnica din ultima bancă a capelei încălzite, unde stă alături de mama sa.

„O zi în casa ta”, propune tânărul pastor invitat să ţină slujba.

„Da”, aprobă adunarea, vreo douăzeci de oameni.

Tânărul dă tonul şi acompaniază la pian. „O zi în casa ta, părinte minunat...” se aude pe diferite voci, care mai groase, care mai piţigăiate. Vocea Domnicăi, antrenată după atâţia ani de cor, se distinge între celelalte. Câteva minute bune, adunarea – bărbaţi şi femei de diferite vârste – cântă. Apoi pastorul ţine o predică despre iertare. E un bărbat blond, de douăzeci şi ceva de ani, îmbrăcat în sacou maro. Sfiala şi lipsa de experienţă se văd în felul în care vorbeşte, ca şi cum nu ar vrea să supere pe cineva. „A ierta pe cineva înseamnă să-l accepţi înapoi în viaţa ta. Din moment ce l-ai iertat, trebuie să-l accepţi din nou în viaţa ta”, spune mai înflăcărat, văzând că are atenţia întregii săli.

Tanti Hima îl priveşte cu mândrie.

Spre finalul predicii, Romică, pastorul obişnuit, intervine şi rezumă pe înţelesul tuturor spusele de manual ale tânărului: „A ierta înseamnă şi a uita. Numai aceea este iertare din tot sufletul, pe placul lui Dumnezeu”. Localnicii se luminează la faţă. Romică ştie să explice.

Roman Nedelcu ştie pentru că îi cunoaşte pe oamenii de aici nu ca misionar baptist, ci ca fost pacient al spitalului de la Tichileşti. Acum e un bărbat masiv de 65 de ani, care are familie, o situaţie materială bună şi o vocaţie care i-a permis să se descurce în lumea de afară. Când a venit aici de la Techirghiol, „dintr-un mediu destrăbălat”, avea 12 ani şi ambii părinţi bolnavi de lepră. A stat în leprozerie 25 de ani. Aici l-a găsit pe Dumnezeul baptist şi s-a botezat. A plecat la Tulcea când i-au dat voie, dar s-a întors curând ca să ţină slujbe de două ori pe săptămână şi să se îngrijească de înmormântări şi de vizitele celor care vin din toate colţurile lumii cu ajutoare.

În nordul Dobrogei trăiesc câteva mii de baptişti, iar biserica baptistă din Tulcea este a doua întemeiată din ţară, în 1870, după cea de la Bucureşti. De aceea, încă de la înfiinţarea leprozeriei, în 1928, a existat o comunitate semnificativă de baptişti, cam 30 la sută din totalul internaţilor. La început nu era biserică ortodoxă – cea care există a fost construită abia în anii ’60 – şi preotul de la Revărsarea venea numai la înmormântări. Baptiştii, însă, aveau printre ei misionari, credincioşi care se ofereau să ţină slujbe, să predice din Biblie şi să îi asculte pe oameni. Întrunirile se făceau oriunde în casele oamenilor. Unii dintre ortodocşii veniţi în leprozerie s-au convertit la religia care le oferea singura legătură constantă cu Dumnezeu. Alţii nu au făcut-o, fie că veneau, fie că nu, la slujbele baptiştilor. Chiar şi azi, deşi sunt numai 5 baptişti în Tichileşti, la slujbe vin şi câţiva dintre cei care nu sunt botezaţi baptişti.

Pentru Nedelcu, biserica este în primul rând un catalizator social. „Oamenii de aici nu comunică între ei”, spune despre ce încearcă să schimbe prin slujbe. Vorbeşte rar, exersat, ca un om obişnuit să se adreseze unui public care trebuie convins. „Pe de o parte, e rezultatul obişnuinţei. Unii dintre ei se ştiu de 60 de ani. Pe de altă parte, oamenilor le lipseşte experienţa socială. Dar la biserică oamenii îşi ştiu necazurile unii altora, comunică între ei.”

Că oamenii nu interacţionează este evident şi la Club – o cameră mare, încălzită, mobilată cu canapele şi mese de diferite dimensiuni, o bibliotecă şi un televizor enorm – aflată într-una dintre dependinţele spitalului, chiar în centrul aşezării. Aici au văzut, pe un televizor alb-negru, Revoluţia din 1989. Atunci au sărbătorit cu toţii, deşi nu ştiau ce va însemna pentru ei. Televizorul era singura lor legătură cu lumea de afară, iar în acele zile lumea părea să se schimbe radical. Acum, cei care vin la Club zac în tăcere pe canapele şi se uită la ştirile de la ora 5. Grigore Grigorov, Grişa, este unul dintre cei mai tineri locuitori ai leprozeriei la cei 45 de ani ai săi şi se plânge de apatia din comunitate. „Iarna e zăpadă până la brâu. E o linişte totală, profundă, dar nu e bună pentru tineret”, spune serios. Nu îşi arată vârsta. Pe trăsăturile slave nu s-au scris multe riduri, iar aerul şugubăţ pe care îl arborează des îl întinereşte.

Grigorov a stat aici patru ani, în adolescenţă, apoi s-a vindecat şi a plecat să lucreze. A fost gaterist la Tulcea, apoi lucrător naval la Sulina. A muncit în condiţii grele, cu umezeală, cu ciment. Organismul nu a rezistat. Un accident i-a mutilat mâna stângă. Nu o mai simţea de mult, n-a ştiut când s-a tăiat. Atunci l-au redescoperit cu lepră. Nu spusese la angajare, pentru că ştia că nu avea nici o şansă. „Bolnavul de lepră trebuie să mintă în aşa fel încât să creadă şi el”, spune zâmbind ironic. În 1991 s-a întors la Tichileşti. Acum mai lucrează zilier în Revărsarea, comuna vecină, şi face toată tâmplăria de care e nevoie în leprozerie. Pe unii i-a învăţat să facă şi sicrie. În rest, stă la Club cu Ion Piticaş, zis Coco, un bolnav imprevizibil, care are tulburări de comportament, şi cu Victoria Kisellef, o femeie în vârstă care uită foarte repede tot ce i se întâmplă. Stau în tăcere.

Peste drum de Club stă Costică Şerban. Are 79 de ani, o minte ageră şi un gust aparte pentru singurătate. Nu-i place să primească vizite. „Nu am încredere în ăştia care stau pe aici. Că fură”, spune înverşunat bărbatul pe care se văd cel mai mult efectele devastatoare ale leprei. Şi-a pierdut vederea în 1990, picioarele i-au fost amputate sub genunchi şi faţa îi este mutilată. Îşi petrece tot timpul în cameră – o încăpere mică şi spartană cu două paturi, un şifonier şi o masă acoperită cu medicamente şi fotografii.

Şerban a venit aici când avea 19 ani, în 1948. A stat mai întâi 7 ani, apoi i-au dat voie să plece. S-a întors la Ţăndărei, oraşul natal, cu soţia pe care o cunoscuse la Tichileşti. Femeia l-a părăsit după 12 ani de căsătorie. Şerban venea destul de des în vizită la Tichileşti, la prietenii care rămăseseră în spital. Aşa a cunoscut-o pe cea de-a doua soţie, sora unui bolnav. Au fost împreună 20 de ani, până la moartea ei. Apoi a cunoscut-o pe cea de-a treia soţie, o femeie pe care o primise în gazdă în casa lui de la Ţăndărei. În anii pe care i‑a petrecut afară Şerban a muncit în construcţii, a mâncat prost şi, mai ales, a băut. „Nu puteam să mă las de rachiu, că-mi plăcea”, spune fără regret. (Alcoolul este o interdicţie majoră pentru bolnavii de lepră pentru că slăbeşte sistemul imunitar.) În 1983 s-a întors definitiv la Tichileşti. Soţia a venit cu el, dar a murit curând după aceea. De atunci e singur. Stă toată ziua în camera întunecoasă, ascultă radioul, nu vrea să meargă la nici una dintre bisericile din comunitate şi, în general, nu îi trebuie nimic decât să i se crească alocaţia zilnică pentru a avea şi el bani de „şireturi, nasturi, cremă de ghete”.

Bolnavii sunt îngrijiţi de 28 de cadre medicale şi auxiliare, care le supraveghează sănătatea, le schimbă pansamentele, le pregătesc mâncarea în fiecare zi, îi ajută în gospodărie, le spală hainele, păzesc poarta mare pe roţi, conduc ambulanţa. Se mişcă prin vale ca nişte umbre. Bolnavii sunt acolo de mult mai mult timp decât ei şi s-au învăţat să-i ignore. Tanti Hima abia spune un „mulţumesc” când i se aduce masa, tanti Ioana face o minimă conversaţie cu infirmiera care îi aduce lemne de foc, Şerban face o grimasă când asistenta îi deschide uşa să-l întrebe de sănătate. Dar ei sunt acolo şi se ocupă să meargă totul bine.

Bolnavii, pe lângă masă şi toate cheltuielile medicale şi de întreţinere asigurate, mai primesc o sumă modică pentru cheltuieli neprevăzute. Suma aceasta ar dori Şerban să fie mai mare, să îi asigure o formă de independenţă. Cei care sunt mai sănătoşi decât el sau au rude se descurcă mai bine.

Tanti Hima vinde mileurile de aţă pe care le croşetează cu migală. Vinde nuci şi fructe din pomii din curte. Nu se sfieşte să vândă nici din lucrurile primite drept ajutor de la fraţii baptişti din toată lumea care vin des în vizită. Dacă nu îi trebuie, le vinde celor care vin din satele apropiate şi ia în schimb miere, aţă pentru mileuri sau alte lucruri de care are nevoie.

Mai sus de casa în care locuieşte tanti Hima este cimitirul aşezării. O potecă abruptă, pe care bătrâna merge cu paşi siguri, ajunge la un platou îngrădit, plin de cruci. Unele sunt mai noi, altele mai vechi. După scrisul cu litere stângace, toate par făcute acolo, în Tichileşti. Cimitirul nu e îngrijit, abia dacă sunt două morminte cu iarba curăţată. Unul este al unei femei care a murit recent, la 92 de ani. „Oamenii sunt bătrâni, cine mai urcă aici să sape...” spune tanti Hima. Deşi pare să se întindă departe, multe dintre morminte nu sunt accesibile din cauza copacilor care şi-au întins crengile avide peste tot cimitirul. Doar în mijloc a mai rămas un loc gol, pentru cele care vin.

Numărul mare de morminte este singura urmă vizibilă a comunităţii pline de viaţă care a fost aici. În ciuda bolii şi a domiciliului forţat, oamenii şi-au trăit viaţa. Au făcut copii, au construit case, au ţinut animale, au îngrijit grădini. Meseriaşii şi-au deschis mici ateliere, de tâmplărie, de croitorie, măcelărie. Duminica se făcea târg. Veneau ţăranii din satele învecinate şi vindeau legume şi carne, lapte, ouă, brânză, se tăiau animale, se făcea horă. „Erau oameni tineri, le venea a zburda. Şi veneau şi de la sat la noi... domnişoare, flăcăi...”, îşi aminteşte Costică Şerban. Era gălăgie.

***

Jos în vale, Ioana Mişcov se pregăteşte de baie. E seară şi îşi spală picioarele şi le schimbă pansamentele. Rănile provocate de lepră nu se vindecă niciodată dacă zona nu este protejată. Iar tanti Ioana merge. Şi la fiecare pas îşi face rău. Chiar dacă nu simte durerea, vede seara răul făcut. Ceilalţi pacienţi se duc la cabinet unde îi ajută asistentele. Dar ea nu vrea. Ea ştie cel mai bine ce îi trebuie. Aşa că dă pe toată lumea afară cu zâmbetul ei bun şi creează din faşe iluzia unor tălpi care mai pot călca.

Liniştea care acoperă aşezarea este înviorată peste zi de mulţimea de căţei şi pisici. Când se lasă întunericul, însă, nu se mai aude nimic. Luminile dispar pentru că nu există televizoare în afara celui la Club. Uşile se închid, draperiile se trag şi fiecare se ascunde în oaza imperturbabilă a propriului cămin. Tanti Ioana ascultă Micul samaritean la radio, în camera mică şi caldă. O alină vocea care povesteşte pilde şi îi învaţă pe oameni să fie buni şi iertători. Domnica doarme, căci mâine se trezeşte şi mai devreme să facă focul în capelă – slujba începe la 9 dimineaţa duminica. Tanti Hima îşi face rugăciunea în căsuţa ei din vârful dealului şi speră într-un miracol care să îi ia durerea din încheietura mâinii aşa cum i-a luat-o pe cea de mijloc. Costică Şerban e întins în întunericul lui permanent, cu radioul cântând în surdină muzică populară de la Radio Constanţa, atât de încet încât nu îl auzi din partea cealaltă a încăperii. Plănuieşte în gând încă o scrisoare către ministrul Sănătăţii ca să îi mărească alocaţia.

Poarta pe roţi se închide, calul alb nu se mai vede în noapte şi drumul de plecare este parcă şi mai strâmt ca la venire. Tichileşti rămâne în urmă, o insulă de tăcere şi de întuneric.

Aici şi aici fotografiile lui Andrei Pungovschi, fotojurnalistul care a iniţiat acest proiect.

Luna verde, Marie Claire, ianuarie 2009

2009-09-01T11:13:00.000-07:00

Suntem îndemnaţi să ne purtăm responsabil faţă de mediu. Dar conceptul pare abstract şi greu de pus în practică. Aşa că am încercat, timp de o lună, să văd cât de greu e să trăieşti ecologic.

de Georgiana Ilie

Restul textului aici.

Regii mor în picioare, Tabu, decembrie 2008

2009-09-01T10:58:00.000-07:00

Când Andrei Şerban montează „Lear“ la Bucureşti, lumea teatrului forfoteşte. Când o face contra cronometru, cu două distribuţii feminine diferite, schimbând până în ultimul moment, forfotul devine vuiet, iar cele două premiere capătă o încărcătură explozivă. Aceasta este povestea lor.

de Lavinia Gliga şi Georgiana Ilie / Editor: Cristian Lupşa.

Citiţi restul aici.

Nopţile administratorului de cultură, Esquire, octombrie 2008

2009-09-01T10:36:00.000-07:00

Când a înfiinţat LiterNet, Răzvan Penescu se aştepta la o concurenţă acerbă pe terenul cultural virtual. După 10 ani, n-a apărut nimeni.

De Georgiana Ilie / Editor: Cristian Lupşa

Pe 30 septembrie 2007, la sfârşitul unei premiere de la Teatrul Naţional, printre Bravo!-urile răsunătoare şi ovaţiile publicului ridicat în picioare, s-a auzit un cuvânt care a acoperit plesnetul elastic al aplauzelor. „Ruşine! Ruşine! Ruşine!”, a strigat Răzvan Penescu, denunţând un spectacol care îl ofensase şi osanalele ridicate din inerţie de un public pe care l-a găsit prea îngăduitor.

Penescu nu pare un om uşor de enervat. Şi nicidecum unul care să strige „Huo!”. E un bărbat de 32 de ani cu privire blajină, care poartă tricouri polo şi cămăşi cadrilate, care vorbeşte calm, aproape leneş, şi cântăreşte fiecare cuvânt pe care îl spune. Serios, senin şi sobru ca încarnarea unui Lama. De unde, atunci, atâta furie doar din cauza unui spectacol ratat? Şi de unde atâta încredere în propria judecată încât să huiduie o premieră cu actori celebri, cu reputaţie de monştri sacri? Ce ştie Penescu, un absolvent de matematică şi contabilitate, manager la firma de consultanţă financiară PricewaterhouseCoopers, despre cum ar trebui să fie pusă în scenă o piesă de teatru?

Penescu avusese o săptămână proastă. Văzuse câteva spectacole de dans slabe, în care toată acţiunea se desfăşura la sol, lucru care îl irită. Apoi fusese la teatru şi nimerise numai la spectacole la care se plictisise crunt. Apogeul a fost premiera de la Naţional a piesei lui Matei Vişniec, „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”. Cunoştea textul şi nu regăsise sensul dat de Vişniec în ceea ce se întâmpla pe scenă. Paralelele dintre bolnavii mintal şi deţinuţii politici, substratul anticomunist, totul era pierdut în punerea în scenă. Cunoştea textul pentru că el îl publicase. Dacă în timpul zilei Penescu este un evaluator dedicat cifrelor care circulă prin sistemul sanguin al unei companii, noaptea se transformă, ca un personaj respectabil, într-un protector al literelor. De 10 ani, Penescu este coordonatorul LiterNet.ro, un portal de cultură cu greutate şi singura editură on-line din România.

Aşa că ştie câte ceva.

Gestul lui – radical şi atipic pentru sălile de teatru autohtone – a generat reacţii extreme în presă şi în lumea culturală. De la „Bravo!” la „Nu se face aşa ceva, dacă nu îţi place pleci, nu huidui.”

„Am vrut să trecem peste jena de a nu spune ce credem despre spectacolul la care am fost”, spune Penescu astăzi. „Lumea aplaudă chiar dacă nu i-a plăcut, din inerţie, din sentimentul că nu ai dreptul să critici un act cultural. Nu i-a plăcut, aplaudă, dar nu se mai întoarce la teatru. E nevoie de onestitate în relaţia aceasta.”
După confruntarea de la Naţional, pe LiterNet cronicile de teatru au început să fie însoţite de recomandarea „Aplaudaţi doar dacă - şi cât - vă place!”; totul într-un efort de a introduce dialogul în relaţia dintre teatru şi public.

LiterNet nu a mai fost până acum atât de vehement. Nici nu a fost creat pentru a stârni controverse. Iniţial, în octombrie 1998, viitorul LiterNet era doar un fişier Excel cu recomandări de piese de teatru, filme şi concerte. Penescu avea 22 de ani, absolvise matematica, şi tocmai trecuse din postura de corespondent de teatru la Radio Delta RFI în cea de consultant financiar. Pentru că mergea des la teatru, s-a gândit să îşi ajute colegii. „Eu nu prezentam tot ce se poate vedea, ci dădeam o serie de recomandări”, spune el. „Unele erau pe baza a ceea ce văzusem, unele pe baza inspiraţiei mele de a alege din cronicile pe care le citeam. Concept care s-a păstrat. Pe LiterNet nu găseşti programul tuturor lucrurilor care se există – ăsta se poate găsi în multe locuri –, ci o selecţie de recomandări care, zic eu, ar merita. Pe unele le-am văzut, altele presupun că merită.”

Următorul pas a fost să pună fişierul pe Internet, de unde să poată fi descărcat de oricine era interesat. Gusztav Demeter, care avea un site de popularizare a scriitorilor români în străinătate, romanianliterature.com, a început să găzduiască agenda în 1999. Penescu şi-a îndemnat prietenii, cronicari şi critici pe care îi cunoscuse când era corespondent de teatru, să dea şi ei recomandări. Mutarea a marcat deschiderea agendei către alţi autori şi către un public mult mai larg.

Cu timpul, numărul de cronici a crescut la aproximativ 20 pe lună. („Pe atunci erau multe”, zâmbeşte Penescu îngăduitor, cu gândul la cele 10-15 care apar acum în fiecare zi). Au început să primească şi manuscrise literare. Atunci Penescu şi Demeter s-au gândit să facă un site unde să fie publicate într-un format uşor de citit. Aşa au apărut, în noiembrie 2001, www.LiterNet.ro şi Editura LiterNet.

Azi, LiterNet are 3.000 de vizitatori pe zi, peste 2.000 de nume publicate şi zeci de mii de cronici şi articole. Editura a publicat peste 250 de cărţi, unele inedite, altele reeditate: proză, poezie, scenarii, teatru, eseuri, albume de fotografie. Matei Vişniec, Ana Blandiana, Şerban Foarţă sau Cosmin Bumbuţ îşi publică regulat cărţi la editură. Florin Lăzărescu a lansat aici, în 2003, volumul de povestiri „Şase moduri de a-ţi aminti un cal”, iar Cristian Mungiu şi-a publicat scenariile scurt-metrajelor dinainte de Occident, filmul care l-a impus.
Aproximativ 80 la sută din ce apare pe LiterNet trece prin filtrul lui Penescu. „Simt nevoia de a fi foarte implicat”, spune el. Pe de o parte pentru că echipa este foarte mică şi posibilitatea de a o lărgi este improbabilă; pe de altă parte, pentru că vrea să se asigure că ceea ce apare îl reprezintă într-o oarecare măsură.

„LiterNet-ul uzează destul de mult oamenii pentru că necesită foarte mult timp, foarte multă dedicare”, recunoaşte Penescu, care face site-ul şi editura în „3-4 oameni” după ce, câţiva ani, redacţia a avut chiar şi 12 redactori. „Oameni noi sunt greu de găsit pentru că este gap-ul ăsta de informaţie care e greu de acoperit. Cine vine trebuie să recupereze tot ce am învăţat eu în ultimii şapte ani. Şi repede. Şi e foarte greu pentru persoane care nu s-au confruntat cu astfel de lucruri până acum.”

Penescu face mare parte din update-ul zilnic şi din machetele cărţilor pentru editură, şi păstrează legătura cu autorii. Demeter este webmaster iar Mihaela Iancu, un redactor voluntar care lucrează cu ei de doi ani, îl ajută cu identificarea articolelor care ar putea fi preluate de site. LiterNet are parteneriate de conţinut cu Dilema Veche, Observatorul cultural şi alte publicaţii, precum şi cu multe edituri care îi oferă fragmente din cărţi. (Notă: Recent, LiterNet a început să republice articole din Esquire). Site-ul este actualizat zilnic cu 15-20 de texte, uneori mai mult, şi are tot timpul proiecte noi. În timpul Campionatului European de Fotbal, de exemplu, înainte de fiecare meci apăreau texte depre cele două ţări concentrate pe alte zone decât fotbal. Au fost articole despre filme, arta contemporană, pictură, poezie, branduri, arhitectură.

***

Penescu nu ignoră responsabilitatea adusă de poziţia de filtru al opiniilor care ajung pe site. Pentru că numele lui e primul care vine în minte când e vorba de LiterNet, vrea să fie sigur că îşi va putea asuma orice text care apare. Dar ţine la imparţialitatea site-ului. „Fiecare om are dreptul la opinia proprie. Nu zic că dacă mie mi-a plăcut o piesă, numai ăia care scriu de bine despre piesa respectivă apar. Sigur, sunt mult mai fericit când oamenii cu care lucrez îmi confirmă cumva părerile. Dar dacă pe mine nu mă impresionează şi pe alţii îi impresionează, înseamnă că poate ochiul meu nu este potrivit cu genul respectiv. Încerc să găzduiesc oameni diferiţi, ca fiecare cititor să-şi aleagă vocea care simte că îi seamănă.”

Momentul „Huo!” a marcat însă începerea unei etape noi a LiterNet, fie şi numai pentru că Penescu a devenit mult mai vizibil în spaţiul public. A ieşit din spaţiul virtual şi a intrat în vizorul lumii teatrului şi presei printr-o acţiune mai abruptă decât ce făcuse până atunci. Dintr-o dată, capitalul de încredere câştigat prin administrarea site-ului a fost pus în slujba unui protest palpabil. Dacă LiterNet avea nevoie de un test al relevanţei, atunci a fost trecut cu brio. Reacţiile au fost atât de concentrate încât au lăsat puţină lume indiferentă: de la ziare generaliste la reviste culturale, toată lumea a luat o parte sau alta a conflictului. Iar Penescu a început să iasă mai des de pe internet şi să facă un pas mai departe în viaţa culturală. Anul acesta s-a transformat din cronicar, într-un Mecena producător.

Recent a fost entuziasmat de un proiect al coregrafei Vava Ştefănescu în care acţiunea se desfăşoară într-o cabină telefonică. „Practic o cutie de sticlă cu baza de nouăzeci pe nouăzeci de centimetri”, explică Penescu, încă încântat de găselniţa care garanta un spectacol de dans la care nimeni nu se va întinde pe podea. I-a plăcut atât de mult încât a scos din buzunarul propriu 10.000 de lei pentru a contribui la realizarea sa. „Cvartet pentru o lavalieră”, o metaforă despre viaţa în jungla urbană, s-a lansat în primăvara lui 2008 şi a avut până acum şapte reprezentaţii. Nu s-a pus problema de investiţie sau împrumut. Pur şi simplu şi-a donat banii proprii pentru un proiect în care a crezut.

LiterNet este non-profit şi, deşi are un trafic semnificativ, nu are reclame. „Genul de publicitate pe care mi-l doresc nu vrea să facă publicitate, vrea să facă bartere”, spune Penescu zâmbind, cu gândul la produsele culturale. Singurele reclame sunt GoogleAds, care aduc suficient cât să plătească serverul. Şi deşi ar putea să facă proiecte de finanţare şi să obţină bani, Penescu e rezervat. E altceva decât ce ştie el să facă şi ar fi o complicaţie. A acorda mai mult timp LiterNet-ului ar însemna o alegere între cariera de consultant financiar şi cea de agregator cultural; una pe care nu vrea s-o facă pentru că l-ar „înjumătăţi”.

Soluţia evidentă ar fi lărgirea echipei. Dar standardele lui Penescu sunt ridicate şi nu e dispus să le scadă doar pentru că i-ar uşura munca. „În momentul în care chemi nişte oameni, trebuie să le asiguri trainingul necesar ca să poată să te ajute”, spune el. Cu cele 10-11 ore pe zi petrecute la birou şi fără un sediu, singura posibilitate de a se întâlni cu voluntarii pare să fie noaptea, la el acasă. Şi acesta e un pas pe care nu vrea să-l facă.

Deşi nu astea îi erau intenţiile când a făcut prima agendă cu recomandări, Penescu pare să se fi legat de o muncă de o viaţă. „Din păcate, n-a apărut nici un fel de alternativă”, spune el. „Când am început, mă aşteptam ca în doi-trei ani să fie 10 edituri electronice. Mă aşteptam să apară un fel de HotNews şi pe cultură. Mă aşteptam să existe concurenţă şi să ne oblige cumva fie să ne dezvoltăm, fie să dispărem.”

Dar nu s-a întâmplat. Aşa că Penescu îşi continuă zilele pline de cifre cu nopţi pline de litere. Nu pentru medalii, ci pentru el însuşi, cel mai fidel şi atent cititor al LiterNet.

Fotografii interzise şi imagini personale, Esquire, iulie-august 2008

2009-09-01T09:21:00.000-07:00

Timp de treizeci de ani, Andrei Pandele a fotografiat Epoca de Aur. În detaliu sau în plan îndepărtat, a adunat documente vizuale ale aberaţiilor comuniste, ale lucrurilor fireşti, ale unui mod de viaţă pe jumătate uitat. Treaba lui a fost recuperarea şi restituirea istoriei.

De Georgiana Ilie / Editor: Cristian Lupşa

Geanta tânărului arhitect era plină de filme nedevelopate şi de fotografii. Măcar o dată pe săptămână, străbătea Bucureştiul cu ea pe umăr, de acasă la laborator şi înapoi. Deasupra, cum o deschideai, erau puse fotografii de la aniversarea vreunui nepoţel sau de la vreun meci Steaua-Dinamo. Dedesubt erau imaginile care îi puteau aduce, fiecare în parte, câte cinci ani de închisoare.

Erau anii ’70‑’80, şi filmele nu puteau fi developate la un studio public. Aşa că îşi făcuse un laborator în casa în care locuiau părinţii săi. Folosea apă de la robinet pentru că nu avea apă distilată, le procesa şi le agăţa la uscat pe frânghiile întinse prin fosta cămăruţă de serviciu. Apoi le punea în geantă şi le ducea acasă, într-un cartier la marginea oraşului. Purta mereu, ca justificare, legitimaţia de fotograf sportiv, meserie pe care o practica în timpul liber, sau planul urbanistic al zonei prin care se plimba, pe care îl lua de la institutul de proiectare la care lucra.

Tânărul arhitect se numea Andrei Pandele. În laboratorul lui improvizat au prins viaţă mii de imagini cu Bucureştiul şi România comunistă: vizita Elenei Ceauşescu pe Magheru după cutremurul din ’77, ultima coadă la zahăr, proiectanţii scoşi la seceriş pentru creşterea producţiei la hectar, construirea Casei Poporului. Imagini care redau absurdul vieţii publice şi tristeţea vieţii private. Fotografii făcute în speranţa că Ceauşescu va muri odată şi atunci vor putea fi arătate.

Au trebuit să treacă optsprezece ani de la Revoluţie pentru ca oamenii să vrea să-şi amintească ce a însemnat comunismul. Când au fost pregătiţi, fotografiile lui Andrei Pandele au fost cele care le-au restituit lucrurile pierdute şi lucrurile uitate. Poate ca răsplată pentru curajul său, bărbatul tânăr, înalt, brunet, cu siluetă sportivă şi ochi verzi, atenţi la orice, a primit mai mult decât a cerut.

***

Pandele este şi azi tânăr şi plin de energie. Lucrează la un proiect jurnalistic despre Casa Poporului; vrea să fotografieze pădurea de cabluri care împânzeşte Bucureştiul, pentru că ştie că arată memorabil într-o anumită lumină crepusculară (tocmai şi-a cumpărat, pentru asta, un obiectiv din Japonia); are câteva proiecte urbanistice în desfăşurare şi tocmai s-a apucat să-şi repare casa. S-a recăsătorit, este îndrăgostit de soţia lui, Livia, şi la sfârşitul lui august împlineşte 63 de ani.

Locuieşte în casa în care venea să îşi developeze filmele, o vilă boierească veche, acoperită de iederă, la câţiva paşi de câteva ambasade ultra‑păzite din centrul Bucureştiului. Soţii Pandele stau la parter, într-un apartament spaţios, cu uşi franţuzeşti cu vitralii şi mobilă preţioasă. Pe pereţi sunt picturi şi schiţe. Pe poliţa sobei de teracotă albă din living sunt găzduite câteva vase de argint şi nişte ceasuri vechi, fiecare arătând altă oră. Pernele decorative de pe canapea sunt îmbrăcate în mătase bej cu verde, care reflectă culorile şi modelul vitraliilor.

Cum se încălzeşte vremea, Pandele iese în curte, sub viţă, fie cu ceva de citit, fie cu laptopul. În fundul curţii este cuşca lui Codiţă, o corcitură de ogar, care aleargă de colo-colo cu o bucată de mochetă în gură. Căţelul împarte curtea – şi cuşca – cu mâţa Ieduţ, o tărcată de streaşină care poate ajunge, dintr-un salt, până pe pervazul ferestrei, la vreo doi metri înălţime.

„Când am împlinit cinci ani, tata câştigase un premiu naţional pentru că publicase două cărţi de medicină”, îşi aminteşte Pandele. „Mama i-a zis să îmi cumpere ceva deosebit cadou de ziua mea. Au ezitat între un trenuleţ, cum aveau mulţi copii, şi un tablou cu animale, că eu spuneam că vreau să mă fac veterinar. Mi-a arătat tabloul acela de deasupra bibliotecii.” Pandele arată spre o ramă aurie, masivă, care încadrează un studiu cu doi boi albicioşi, în jug. „M-a întrebat dacă îmi place, am zis că da, şi mi l-a luat. E chiar ceea ce pare.”

Odată, un prieten l-a întrebat ce ar salva din casă la un incendiu. Sunt multe lucruri scumpe în ea, moştenite sau cumpărate. Dar scara de valori a lui Pandele e diferită. A ales aparatul foto Leica (care i-a fost furat între timp), studiul lui Grigorescu şi pisica Ieduţ.

Pandele s-a născut într-o familie de intelectuali şi politicieni. Tatăl său a fost medic ginecolog. Bunicul, care a făcut şi casa în care stă astăzi, a fost inginer şi a lucrat, printre altele, la construirea Crucii Eroilor de pe Caraiman. Mama sa a fost fiica unui ministru liberal interbelic, un apropiat al lui Brătianu, care a fost ucis în închisoarea comunistă de la Sighet. Din cauza acestui dosar, tatăl lui Pandele nu a ajuns niciodată profesor, dar a reuşit să‑şi construiască o reputaţie bună, care i-a supravieţuit.

În copilărie, Pandele asculta conversaţiile pe care tatăl le purta cu prietenii care veneau în vizită. Se discutau termeni medicali pe care nu îi înţelegea, dar şi muzică, literatură, politică. A învăţat de la ei rezilienţa, valorile unei societăţi sănătoase pe care încă mai speră să o vadă în România şi conştiinţa faptului că nimic valoros nu se poate naşte fără efort. „Eu cred că dacă alegi să faci lucruri uşoare, n-o să realizezi nimic în viaţă; doar vei repeta ce au făcut alţii. Dacă alegi însă drumul greu, o să ratezi o dată, de două ori, de trei ori, dar până la urmă tot o să faci ceva valoros şi unic.”

La 6 ani, s-a rugat de părinţi să-l dea în clasa întâi pentru că toţi prietenii lui de pe stradă începuseră şcoala. La 16 ani, după cele 11 clase care se făceau atunci, a fost admis la Institutul de Arhitectură. Nu se gândise să devină arhitect până când o colegă de liceu nu se lăudase că are relaţii şi va intra din prima. Un profesor i-a zis că se face popă dacă Pandele intră la Arhitectură. A fost singurul admis din clasă. În toamna aceea s-a întâlnit cu profesorul şi i-a sugerat să‑şi respecte promisiunea.

După facultate, în 1968, a fost repartizat la un institut de proiectare, apoi la altul şi la altul, după cum se înfiinţau şi se desfiinţau. De multe ori a rămas în acelaşi birou, doar numele instituţiei din cartea de muncă s-a schimbat. A lucrat la proiectarea unui hotel de la Băile Herculane, care se construia pe o pantă de 45 de grade – o reuşită de care este mândru şi după 30 de ani. A făcut proiecte de fabrici şi uzine pentru industria patriei. Şi a ieşit la seceriş, alături de colegii lui. Alte opţiuni de carieră nu existau pentru un arhitect tânăr. Exista, în schimb, libertatea fotografiei.

***

Primul lui aparat foto a fost unul rusesc, Fed 2, dăruit de tatăl său când a intrat primul pe listă la Liceul Sf. Sava. „Avea un şurub suplimentar, căzut la montaj între două table, pe care muncitorul sovietic, stahanovist conştiincios, l-a strâns cu nădejde. Şurubul înclinat rupea de regulă filmul la rebobinare. L-am scos şi deodată a devenit un aparat acceptabil. Prin 1970 l-am vândut. Colegii mei s-au bătut să mi-l cumpere. «Face cele mai bune poze din institut.» Nu el le făcea, dar ce mai contează?!”

Nu a avut un moment care să-i marcheze debutul în fotografie, dar a avut unul care i-a schimbat felul în care vedea rolul fotografului în lume. Era 1975 şi avea 29 de ani. Abia se muiase în fotografie, cum spune el. Adică făcea fotografii de peste zece ani, era membru în AAF (Asociaţia Artiştilor Fotografi) şi susţinea un curs de artă fotografică la Universitatea Populară, dar făcea totul fără metodă. Ca să poată preda, a citit despre tehnică şi a început să pună în practică ce le spunea studenţilor.

„M-am hotărât să respect toate regulile, dacă tot le ceream cursanţilor să o facă”, spune el. „Adică să nu mă bazez doar pe instinct, să pun aparatul la ochi şi să declanşez. Ci să îmi iau o clipă de gândire, să evaluez condiţiile tehnice în care urma să apăs pe buton. Să stabilesc cu precizie timpul de expunere, distanţa focală şi apertura necesare – şi abia apoi să declanşez. A fost îngrozitor de greu.” A ratat sute de cadre, care ar fi ieşit dacă nu stătea să se gândească atât. Dar îşi promisese să facă lucrurile temeinic, aşa că încăpăţânarea nu l-a lăsat să renunţe. După vreo zece luni de disciplină, totul a venit de la sine. Mult mai multe fotografii au început să iasă bine, fără erori de distanţă focală, de expunere, de luminozitate. Putea să se concentreze pe conţinut, pe compoziţie, pe mesaj; parametrii tehnici îi stabilea într-o clipă.

Cam pe atunci l-a cunoscut pe fotojurnalistul francez invitat de Guvern să facă o călătorie prin România. Pandele fusese rugat de AAF să-l însoţească. A mers de trei ori cu el prin centrul Bucureştiului, vizitând pieţe şi fabrici. La început, nu i s-a părut cine ştie ce de capul lui. Era un tip în vârstă, scund, abia dacă avea un metru şaptezeci. Nu ieşea cu nimic în evidenţă. Purta o gentuţă neagră, puţin mai mare decât o borsetă, în care îşi ţinea aparatul. Nici nu fotografia foarte mult. Avea însă două calităţi. Ochii sfredelitori, care te disecau. „N-am să-i uit niciodată”, îşi aminteşte el. „Domnule, era ceva memorabil! Am mai văzut astfel de ochi o singură dată, la Mama Omida. Femeia aia te radiografia când te privea.” A doua era capacitatea de a fi invizibil. „Eram în IMGB, fabrica de piese grele, şi cel mai spectaculos lucru de acolo era un strung uriaş care scotea jerbe de scântei când lucra oţelul. Voiam să fotografiem de aproape. Pe mine mă simţeau muncitorii de la trei metri. Pe el, nici când era lângă ei.”

Omul invizibil cu ochi sfredelitori era un fotograf legendar: Henri Cartier-Bresson. Expediţia în România avea să fie ultimul proiect pentru cel care întemeiase cea mai celebră agenţie foto din istorie, Magnum. Iar Pandele a ştiut să profite de întâlnirea cu omul despre care spune că „a impus fotografia dinamică făcută pe viu”.

„Am înţeles, privindu-l pe Cartier-Bresson, că cea mai importantă unealtă a unui fotograf nu este aparatul pe care îl are la ochi, ci capacitatea de a prevedea ce se întâmplă în clipa următoare. Nu e suficient să fii la momentul potrivit la locul potrivit. Trebuie să fii acolo cu o secundă mai devreme şi să ştii ce urmează.”

Şi a mai văzut ceva: în timp ce el fotografia aparatura spectaculoasă, francezul căuta povestea pe care o spuneau chipurile oamenilor. Lecţii pe care le-a învăţat şi la care s-a raportat mai târziu. „Mă uit la fotografii tineri de azi. Sunt mulţi talentaţi, dar atât de repede devin aroganţi şi uită să mai înveţe”, spune el, nici amărât, nici condescendent – e mai degrabă încântat că intră în polemică cu fotografii tineri. „Văd că au succes cu un fel de fotografie şi continuă să folosească aceeaşi reţetă la nesfârşit. Cei mai mulţi dintre ei nu sunt dispuşi să rişte, să umble pe cărări neumblate. Se mai supără câte unul pe mine când îi spun că făceam aceleaşi poze acum treizeci de ani. Adevărul e că mă recunosc în ei la diferite vârste. Dar eu nu am uitat niciodată că mai am de învăţat.”

După întâlnirea cu Cartier-Bresson, a început să fie mai atent la poveştile pe care le spuneau chipurile oamenilor, la scenele de zi cu zi din viaţa Bucureştiului. Până atunci făcuse fotografii pentru că ochiul său curios nu era satisfăcut niciodată. Apoi, prin 1981, a aflat că Ceauşescu voia să dărâme cartiere întregi de case pentru a construi un oraş pe măsura epocii de aur, cu blocuri înalte şi bulevarde largi. Atunci şi-a propus să fotografieze zonele şi oamenii care urmau să dispară: cartierul Uranus, Piaţa Unirii. A vrut să-i salveze prin fotografii.

A cutreierat zonele pretinzând că vizitează mătuşi sau că trebuie să ajungă la redacţie cu poze. Miliţia te oprea dacă păreai suspect. Şi, cu un aparat de fotografiat în faţa unei biserici dărâmate cu buldozerul, sigur erai suspect. La început, după cutremurul din ’77, demolările se făceau noaptea, dar mai târziu au început să dărâme bisericile ziua: „ca să se vadă. Ca mesajul să ajungă la cei care mai aveau speranţă”. De multe ori intra în scări de bloc şi urca pe acoperiş ca să fotografieze. Uneori îi ruga pe locatari să îl lase pe balcon. Dar asta nu prea funcţiona.

***

N-a vrut niciodată să plece din România, deşi fratele său, George, a plecat în 1977 în Franţa. A rămas ca să facă fotografii şi clădiri, să observe şi să ţină minte. Pe 22 decembrie 1989, noaptea târziu, când afară se trăgea în draci, a sunat cineva la uşa tatălui lui. Or fi teroriştii? Era fratele său, venit ca şef al misiunii Médecins Sans Frontières. Adusese două diapozitive Fuji 100, preţioasele filme color pe care avea să surprindă Revoluţia – sau Marea Devălmăşie, cum îi spune el. Filmele color erau un lucru rar. George nu uitase, când plecase de la Paris, că fratele lui era, înainte de orice, fotograf.

Abia în mai 1990 a făcut prima vizită în Occident. A mers la Paris, la fratele lui. În 1991 a luat-o şi pe Doina, cea care de aproape 10 ani îi era soţie, şi pe fiul ei. Când au ajuns acolo, ea a cerut azil politic. „Nu mi-a spus nimic, s-a dus direct şi a cerut azil politic”, îşi aminteşte Pandele. „Cine ştie de când îşi dorea asta? N-am ştiut nimic.” Se joacă cu ochelarii pe care îi pune când citeşte, dar e absent. „Am rămas şi eu câteva luni, ca să încerc să o conving să se întoarcă înapoi cu mine. Mi-am căutat de lucru, am încercat să colaborez cu un birou de arhitectură...” Dar nu i-au plăcut stilul de lucru şi aroganţa arhitecţilor şi s-a întors în România. După aproape 10 ani de căsnicie, era iar singur.

***

„Ce frumos erai când făceai iahting!”, spune Livia trecând prin living. Este o femeie cam la 50 de ani, blondă, miniaturală, care apare tot timpul cu câte o tavă pe care aduce cafea, căpşuni, prăjitură de casă sau sandvişuri. L-a auzit pe soţul ei menţionând în treacăt că prin 1972 a navigat cu un velier de la Tulcea, prin lacul Razelm, până la 2 Mai. „Da”, insistă ea, „am văzut poze! Erai foarte chipeş şi sportiv. Cum eşti tu înalt, dar mai drept, mai musculos...” Îl priveşte cu admiraţie, de parcă l-ar vedea acum cum era la 26 de ani. Pandele, în picioare, îşi umflă cutia toracică, îşi trage burta şi se uită la ea triumfător. Aşa? Aşa.

E înalt şi sportiv şi astăzi, cu părul negru abia stropit de câteva şuviţe cărunte, ondulat în jurul chipului său smead, lipsit de riduri. Povesteşte mult şi îi place să-şi amintească întâmplările care l-au pus la încercare. Gesticulează rar, ca un profesor care vrea să puncteze câte o idee importantă, întorcând în sus palma mâinii drepte.

„Am o soţie minunată. Ştiţi cât de minunată e? Nimeni nu mă susţine şi nu mă înţelege ca ea.” Sunt căsătoriţi de cinci ani şi au fost recent în vizită în Franţa. „Mi-am dat seama cât de mult ne iubim”, spune Pandele despre călătorie. „Aici, cu treburi, cu mutatul socrilor, cu reparaţii, mai uităm. Suntem şi amândoi răi de gură, dacă am fost învăţaţi să stăm singuri atâta vreme. Dar ne iubim foarte mult.”

Mai mult decât în cuvinte, afecţiunea lor se vede în felul în care se poartă unul cu celălalt, o curtoazie sinceră, de modă veche. El îi spune „prinţesa mea” şi sare să o ajute de fiecare dată când ea trece prin cameră. Ea îi aduce haină groasă când stă afară. Uneori vorbesc simultan şi se mustră reciproc că nu sunt lăsaţi să vorbească. Apoi izbucnesc în râs ca doi copii şi se împacă. O fericire domestică la care nu mai sperase în anii de după divorţ.

Când s-a întors în ţară, la începutul anilor ’90, a lucrat proiecte de arhitectură, în special restaurări de case vechi. A proiectat sedii de firme, dintre care cel mai mândru este de unul aflat pe acoperişul unei hale industriale: un corp de birouri şi o grădină de trei sute de metri pătraţi. Construite pe o structură de lemn, birourile au ferestre imense care valorifică lumina naturală şi se deschid către o grădină atipică. Fotografiată de sus, apare ca o insulă de verdeaţă în mijlocul unui cartier de beton.

Spune că în proiectele lui a căutat întotdeauna soluţii eficiente pentru a consuma cât mai puţine resurse. A transformat, de exemplu, poduri de case în birouri luminate natural, punându-le lucarne. Are şi o vorbă: diferenţa dintre o maşină rusească şi una germană este că prima are cu un metru mai mult în lungime, şi a doua are cu un metru mai mult în interior. Aşa traduce filosofia lui utilitară. Şi nu e uşor, dar nu şi-a dorit niciodată să aleagă drumul uşor. Spune asta des.

Între 1995 şi 2001 a predat la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu un curs numit Arhitectura şi fotografia – acelaşi fel de a vedea, despre lumină şi iluminare în arhitectură. Şi chiar dacă, după 1989, proiectul de salvare a memoriei Bucureştiului nu se mai derula sub ameninţarea buldozerelor, Pandele a continuat să documenteze viaţa oraşului, intrat într-o nouă epocă. De la mineriade la devălmăşia urbanistică, de la buticurile de cartier la evenimentele politice şi meteorologice, evoluţia oraşului a devenit un nou pretext pentru fotografiile care spun poveşti despre locuitorii lui.

Între 1998 şi 2000 a fost arhitect-şef la Primăria Capitalei, apoi a lucrat într-o funcţie similară la Agenţia Naţională de Locuinţe. În 2006 a preferat să se pensioneze mai devreme, din cauza presiunilor politice pe care le antrena ANL. „Eram atât de nefericit! Veneam în fiecare zi de la muncă abătut, simţeam că îmi pierd speranţa. Atunci soţia mea mi-a spus că nu merită să aştept să fac vârsta, trebuie să renunţ acum, chiar dacă pierdeam 30 la sută din pensie. Nu merita, pur şi simplu, să mă mai consum atât.” Cu sprijinul Liviei şi-a recâştigat independenţa şi a început să se gândească la proiecte noi.

***

Blogul este un proiect pe care l-a început în iunie 2005, după ce câţiva ani a fost foarte activ pe forumul site-ului fotomagazin.ro. În 2005, fondatorul site-ului, Călin Ştefan Răgălie, i-a propus lui Pandele să scrie constant pe o platformă publică, impresionat fiind de locvacitatea acestuia. Iniţial blogul era dedicat articolelor despre fotografie, dar până la urmă a început să scrie şi despre alte lucruri care îl interesau: urbanism, toleranţă, politică, metehne sociale româneşti. „Eu aş vrea să scriu mai mult despre arhitectură, şi o s-o şi fac. Deocamdată, m-a învăţat colegul Gicu Şerban un secret ca să ţin atenţia cititorilor trează”, spune conspirativ şi zâmbeşte. „Scriu articole tehnice, că asta vor cititorii de la fotomagazin, dar le scriu cu greşeli. Şi pfiuuu, ce de comentarii apar! Toată lumea mă corectează. Ca şi cum eu, după mai mult de 40 de ani de fotografie, nu ştiu cu ce se mănâncă asta.”

Blogul este un mediu care îi permite să-şi spună părerea despre tot ce mişcă în fotografie. Deseori tranşant. Critică impostura, chiar şi când o vede la prieteni vechi. Răgălie spune că, în expediţiile foto pe care le face cu Pandele, „trebuie să ştii foarte bine ceea ce ai de comunicat, altfel te poţi trezi cu o replică uneori usturătoare”, iar Gheorghe Şerban, un fotograf apreciat din Sibiu, chiar a primit public, pe o listă de discuţii, complimentul de „bătut în cap”. Dar nu s-a supărat. În finalul unui e-mail, după ce a povestit aventurile unei excursii foto în Dobrogea cu Andrei Pandele şi Cosmin Bumbuţ, în care primul a condus ca la raliu şi i-a înspăimântat, Şerban trage o concluzie care surprinde relaţia lui Pandele cu fotografia şi cu lumea: „În general e incomod, vorbeşte mult, dar prin ceea ce face iese din peisajul plin de mediocritate al zilelor noastre”.

***

În biroul de acasă, cele două calculatoare şi laptopul bâzâie prietenos. De ele sunt anexate tot felul de gadgeturi fotografice, iar deasupra unuia este o fotografie mare, 60x90 cm, a mamei sale, făcută în septembrie 1985. E o femeie vârstnică, cu faţa rotundă şi părul cărunt, scurt şi creţ. Are mâna dreaptă în gips, din cauza unei căzături. „Pentru mine şi pentru tata, fotografia aceasta o reprezenta pe mama în cea mai vulnerabilă ipostază.” Avea să se interneze în spital nu mult timp după aceea, pentru o intervenţie de rutină, şi să nu se mai întoarcă niciodată acasă. „Mama era în comă şi pe noi nu ne lăsau să mergem duminica la ea, cu maşina”, spune amar şi îndârjit. În comunism, pentru a reduce consumul de benzină, maşinile circulau duminica alternativ: o dată cele cu numere pare, o dată cele cu numere impare. Pandele şi tatăl său aveau numere de acelaşi fel.

În acest birou, între lucruri familiare şi sub privirea mamei sale, a petrecut primii doi ani de pensionar trecând în revistă toate fotografiile care aveau ceva de spus despre comunism. „Fotografiile au o putere asociativă extraordinară”, spune Pandele. „Când am revăzut colecţia de diapozitive, mi-am revăzut practic întreaga viaţă, mi-am amintit de prieteni, de întâmplări, de alte fotografii pierdute. Mi-am dat seama cât de abnorm am fost toată viaţa, şi în fotografie, şi în arhitectură.”

A realizat, trecând prin imagini, ce a riscat în fiecare zi a vieţii lui sub comunism. Fotografiile care nu arătau triumful omului nou erau complet interzise, iar cele care arătau cât de găunoasă era filosofia comunismului românesc, precum cele făcute de el, erau acte clare de trădare. Cozi la zahăr, la butelii, poze cu muncitori care toarnă asfalt pe ninsoare, coada la ridicat Oltcit-ul, piaţa de legume-fructe plină de lăzi goale, puii de 200 g, sticlele cu lapte îngheţat, autobuzele supra-aglomerate, cu lumină galbenă şi miros acru. Micile şi marile meschinării din care era făcută viaţa de zi cu zi, pe care el s-a încumetat să le surprindă şi să le care dintr-o parte într-alta a oraşului, într-o geantă.

Dar asta nu mai conta atât de mult. Ce conta era găsirea momentului potrivit pentru a expune fotografiile pe care le făcuse. A încercat, pe la sfârşitul anilor ’90, să le strângă într-un album pe care l-a propus unei edituri. A fost refuzat. „Oamenii voiau mai degrabă să uite decât să-şi amintească.” În anii ce-au urmat a participat la două expoziţii comune cu câteva imagini de la Revoluţie şi a început să creadă că a sosit timpul. S-a apucat de scanat 7.200 de fotografii.

În decembrie 2007 a fost gata cu selecţia – 192 de cadre. Dar abia după zeci de cereri de sponsorizare depuse în van, după ce a câştigat în sfârşit o finanţare de la Ordinul Arhitecţilor din România, o alta de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană şi a mai pus şi el nişte bani în completare, după ce camionul cu suporturile pentru poze a dispărut de pe traseu, după ce n-a dormit două nopţi şi oameni de bine au sunat la clienţi cărora le vânduseră deja nişte suporturi şi le-au cerut înapoi, după ce toate fotografiile şi-au găsit locul pe pereţii Galeriei ¾ din Teatrul Naţional din Bucureşti, abia după toate acestea a putut Andrei Pandele să-şi tragă sufletul.

***

Ştie povestea fiecărei fotografii care a apărut în expoziţia din iarna acestui an. Şi a multor altora, chiar şi a celor nefăcute. Le spune pe blog, uneori, legat mai ales de câte un eveniment curent. Când făcea pozele, scria pe ambalajul filmelor data şi atât. Restul şi-l aminteşte perfect, pentru că fiecare imagine este o parte din viaţa lui, este expresia unei stări. Când a scris explicaţiile fotografiilor din expoziţie a vrut să vină în completarea imaginilor cu date pe care cei care nu au trăit în comunism nu au cum să le ştie. „Autobuzele aduc figuranţi pentru mascarada deschiderii anului universitar”, „Se toarnă asfalt fierbinte direct peste zăpadă – mâine va trece pe aici Ceauşescu, de ziua Republicii”, „Printre sticlele de lapte îngheţate, poate sunt şi unele nesparte”. Legendele foto punctează cu ironie amară imagini care altfel nu ar avea sens.

Unele cadre au provocat reacţii neaşteptate. „Când am intrat odată în expoziţie, am găsit două cozi în dreptul aceleiaşi fotografii”, spune el. „Oamenii aşteptau răbdători să le vină rândul să o cerceteze cu o lupă. Este o fotografie din decembrie 1989, cu oamenii în Piaţa Revoluţiei, toţi, toţi întorşi spre obiectiv, de parcă m-ar fi privit într-adevăr pe mine. Poza aceea este o greşeală. Mi-a alunecat mâna. Am ţinut-o cu o idee mai mult decât trebuia.”

Expoziţia a fost deschisă două luni. Au fost zile în care au intrat peste 850 de oameni. Unii au fost şi de cinci ori. Unii au stat patru ore. Au lăsat în caietul de impresii mai mult de 200 de comentarii. Patru dintre ele sunt negative; cineva l-a acuzat că şi-a „defăimat ţara”. Celelalte sunt însă declaraţii gâtuite de emoţie ale vizitatorilor de toate vârstele. „Ar trebui aduşi elevii de şcoală, să vadă cum a fost”, „Copilăria mea pe pereţi”, „Deşi aş vrea să uit că au existat toate astea, mulţumesc că ni le-aţi reamintit; le vor crede şi copiii noştri”, „Doamne, cum de am supravieţuit? Doamne, ce repede uităm!”. Sunt şapte texte scrise de copii sub 14 ani. „Sunt Michi, am 9 ani, ne-a plăcut”, spune unul. „Scriu eu, mama plânge.”

Pandele are caietul acasă. A citit tot, a făcut însemnări. Este reacţia pe care a aşteptat-o mai mult de 30 de ani. În acest caiet se măsoară succesul, nu în articolele şi emisiunile care au urmat şi nici chiar în cartea în care se regăsesc imaginile. Succesul e în reacţiile primite de la oameni care ştiu că nu trebuie să uite, dar şi de la oameni care abia acum încep să afle. Toţi au acceptat că a venit timpul restituirii, primul pas spre normalitate, spre societatea sănătoasă la care încă tânărul Andrei Pandele construieşte de când a devenit adult.

Aici cum am ajuns să scriu despre Andrei Pandele.

Aici un fel de making of.

Aici blogul lui Andrei Pandele.

Cinci călători pe ici, pe colo, Esquire, iunie 2008

2009-09-01T00:07:00.000-07:00

Au o casă mică, dar asta nu-i deranjează, pentru că grădina din jurul ei este gigantică. Grădina lor e lumea întreagă.

de Georgiana Ilie/ Editori: Ionela Ilie, Cristian Lupşa

Sunt în rulotă când aud primele zgomote. Afară, nişte tineri cântă în gura mare. Sunt gălăgioşi, par băuţi. Era ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat când au parcat în luminişul ăsta. Sunt aici deja de două zile, aşteptând să se însenineze ca să vadă fluturii. Este umed şi înnorat, iar pe vremea asta fluturii stau ciorchine în copaci, cu aripile prea încărcate de umezeală ca să zboare. Or ei vor să îi vadă în plin spectacol, zburând cu milioanele şi aşezându-se pe cap, umeri, braţe. Aşa că aşteaptă, prinşi într-un joc de Nu te supăra, frate!. Puţin probabil să-l mai fi jucat cineva la 3.500 de metri altitudine. Puţin probabil să-l mai fi jucat cineva în Mexic, în Michoacán, într-un sanctuar al fluturilor monarh.
Nu se aşteptau la vizitatori.

***

Marilena şi Dan Pouzet Oprean şi cei trei copii ai lor, Matei, Vlad şi Ilinca, sunt o familie franceză de origine română care a plecat într-o călătorie de patru ani în jurul lumii. Pe vremuri, Dan şi Marilena locuiau la Paris unde aveau cariere ce le ocupau tot timpul – făceau naveta, se luptau cu întâlniri, contracte, trafic, ore suplimentare, copii lăsaţi şi luaţi de la grădiniţă. Mai în glumă, mai în serios, vorbeau uneori despre ideea unui an sabatic în care să îi ducă pe copii să vadă lumea. Să ia o pauză de la viaţa la oraş, să plece hai-hui.
Când au plecat la drum, în ianuarie 2007, şi-au propus să profite de întâlnirea cu viaţa; să descopere lumea, să educe copiii în armonie cu diversitatea oamenilor, culturilor şi a naturii. Să pună în practică viziunea lor că viaţa este un privilegiu de care trebuie să te bucuri din plin. Să se debaraseze de condiţionările sociale, să se simtă liberi, pe durata călătoriei şi mult după ce ea va lua sfârşit.
În cele 17 luni care au trecut de atunci, Marilena, grafician, şi Dan, arhitect, au învăţat să îşi facă meseriile pe plajă sau în parc. Matei a terminat clasa a doua în Marele Canion. Vlad a mângâiat bebeluşi de crocodil. Şi Ilinca şi-a sărbătorit ambele zile de naştere departe de Europa: întâi pe o plajă din Florida şi apoi la piramidele de la Monte Alban din Mexic.

***

Totul a început acum patru ani cu un accident stupid de bicicletă, care l-a trimis pe Dan la urgenţă cu hemoragie internă şi o arteră sfâşiată. Semne că viaţa atent construită le scăpa de sub control au existat şi înainte de accident – în timpul unei vizite la biroul lui Dan, băieţii au fost uimiţi că nu au găsit nici un pat, doar ei credeau că tatăl doarme acolo. Accidentul i-a forţat pe Dan şi Marilena să-şi reevalueze viaţa.
Dan are 40 de ani şi este un bărbat cu multe talente: construieşte un stadion în formă de vulcan în Guadalajara, desenează case în timp ce supraveghează copiii, găteşte, face fotografii, conduce rulota. Talentele sale nu includ şi mânuitul lasso-ului, deşi a primit lecţii chiar în ziua de Crăciun de la un mexican în Los Guayabos. Înalt, cu fruntea lată, puţin încărunţit, priveşte lumea cu ochi pătrunzători din spatele ochelarilor de vedere. Are o ţinută relaxată, cu umerii puţin aplecaţi şi pare să se bucure de tot ce îi arată drumul.
Acum patru ani, Dan nu se putea lăuda cu şedinţele de creaţie pe plajă, între două partide de pescuit somoni, nici nu se putea plânge de problemele cu lasso-ul. Pe atunci Dan era un arhitect parizian îmbrăcat în negru, ocupat până peste cap cu proiecte în toate colţurile lumii. Familia era importantă, dar de multe ori pierdea în cursa cu profesia.
După accident, Dan a avut nevoie de o operaţie complicată, care a durat patru ore şi jumătate, şi a reînvăţat să meargă cu cadrul metalic, după multe luni de efort. Medicul i-a spus că recuperarea lui este a doua minune pe care o vede în carieră. Chiar şi aşa, durerile nu au încetat. La doi ani după operaţie s-a născut Ilinca, cel de-al treilea copil, şi, odată cu ea, şi planurile de călătorie despre care vorbiseră de atâtea ori.
Deja hotărâseră să îşi schimbe viaţa, să facă totul în jurul familiei, să îşi modifice atitudinea faţă de muncă, de locul în care trăiesc. Ceea ce nu înseamnă că le-a fost uşor să-şi vândă casa din Paris, să-şi împacheteze viaţa de până atunci în cutii şi să plece la drum cu trei copii. Ideea în sine sfida raţiunea, normele sociale şi culturale despre cum se cade să trăieşti. Marilena şi Dan mai trecuseră o dată printr-o schimbare radicală, când au părăsit România în 1990 –¬ Marilena s-a mutat cu familia ei în Spania în ianuarie, Dan a plecat în mai în Franţa. Se ştiau de pe atunci, dar plecarea aceea au făcut-o separat. De data aceasta, au plecat la drum împreună.
Auziseră că durează un an pentru a găsi ritmul cel mai bun al unei călătorii de asemenea anvergură. Inspiraţi de povestea unei alte familii de francezi care călătorea în jurul lumii cu rulota, au zis că e mai bine patru ani. Patru ani ar ajunge pentru toate continentele.

***

Marilena ilustrează cărţi pentru copii. Numele ei apare în toate librăriile online, în special pe cărţi în limba spaniolă, pentru că lucrează cu o editură din Tenerife, unde şi-a terminat şi studiile. O brunetă frumoasă, are mereu un zâmbet pe buze care îi îndulceşte obrajii şi o privire răbdătoare şi înţelegătoare. Are 39 de ani şi vorbeşte fluent franceză, spaniolă şi engleză. Pe copii îi învaţă în primul rând, româneşte. Româna lor, a întregii familii, este încântătoare. Îmbogăţită cu echivalentele vocabularului uzual franţuzesc, sună ca şi cum cineva a pus limba română sub un soare alternativ. Ei îi spun rulotei camper, computerului – ordinator, serviciului – lucru, aparatului foto digital – aparat foto numeric, şi nu folosesc niciodată cuvinte aride precum locaţie.
Marilena a plecat la drum cu un bebe căruia nu îi crescuseră încă toţi dinţii. Ilinca a împlinit un an în prima escală a călătoriei, în Jacksonville, SUA. În drumurile lor pe cărări neumblate, prin parcul naţional Yellowstone sau prin Valea Morţii şi Marele Canion, prin Fantasy Canyon, Goblin Valley, Little Wild Horse Canyon, Fern Canyon, Bisti Badlands, Shiprock, Tent Rocks, Ilinca a văzut copaci uriaşi, a străbătut văi înguste, a escaladat şi a coborît munţi în braţele mamei.
Ca şi Dan, Marilena a asociat călătoria cu munca. Călătoria nu este o vacanţă, ci un stil de viaţă temporar. Asta înseamnă implicit şi lucru. Marilena face grafică şi ilustraţie, iar Dan proiectează clădiri; amândoi îşi trimit proiectele partenerilor şi clienţilor prin Internet. Munca – în jur de o oră pe zi – le acoperă cam 75 la sută din cheltuielile de drum. Iar călătoria, oamenii pe care îi cunosc, locurile pe care le văd şi, mai ales, felul în care reacţionează copiii la aceste lucruri sunt o sursă de inspiraţie inepuizabilă.
În deşertul american din Taos, New Mexico, au vizitat o comunitate ecologică întemeiată în anii ’70. Acolo au văzut case făcute numai din materiale recuperate, care funcţionează cu energie solară, eoliană, iar apa de băut este recuperată din apa de la ploi, zăpadă sau chiar din aer. Independenţă totală! Au învăţat cum lucrează o brutărie ecologică, un atelier de taxidermie, un şantier naval. Au văzut nenumărate porturi de pescari, fiecare cu modul lui de funcţionare, un atelier de sculptură de totemuri şi chiar o fermă de crocodili. Copiii au învăţat să ridice case din pământ, iar Marilena a luat cursuri de ţesut tradiţional.
Însă lucrul cel mai extraordinar care poate rămâne din această călătorie e amintirea pe care o vor păstra copiii despre faptul că este perfect posibil să trăieşti o libertate totală şi să munceşti în acelaşi timp. Copiii desenează alături de ei în mijlocul pădurii, în deşert, pe plajă, în parc pe o bancă. Dacă mai târziu vor putea face legătura între noţiunea de muncă şi călătoria în familie, asociind lucrul cu această libertate, experimentul a fost un succes.
Din experienţele primului an de călătorie s-a născut „Grădina lui Mavlinca”, o carte de ilustraţii pentru copii, care va povesti aventurile lui Matei, Vlad şi Ilinca din Florida până în Alaska, coborând apoi până la frontiera Mexicului.

***

Francezii spun că a organiza înseamnă deja a călători, iar pe principiul acesta familia Pouzet Oprean este pe drum de mai mult de doi ani şi jumătate. Părea simplu la început. Au căutat pe Internet informaţii şi au citit despre experienţa altor nomazi. Au găsit poveştile şi sfaturile a câtorva zeci de familii plecate aproape toate în călătorie cu doi-trei copii, unii chiar cu cinci. Majoritatea erau franceze, pentru că Franţa are un sistem foarte flexibil de învăţământ prin corespondenţă.
Abia când a trebuit să se ocupe de acte, procesul a devenit vag şi aparent interminabil. Au vândut casa, au cumpărat rulota, au asigurat-o, i-au găsit un loc de parcare păzit, au cumpărat piese de schimb şi accesorii. Asta a durat câteva luni. Apoi, au refăcut paşapoartele pentru toată familia, permisele de conducere naţionale şi internaţionale, au obţinut vize, au făcut fotografiile regulamentare, cu urechile bine vizibile. Au mers la doctor, s-au vaccinat, au mers şi la dentist, care a trebuit să lucreze anticipat la copii, cu gândul la toţi dinţii care se vor încăleca. L-au înscris pe Matei, care avea 7 ani, la şcoala prin corespondenţă. Au făcut asigurare pentru toată familia, au asigurat rulota pentru Statele Unite, au cumpărat bilete de avion. Au desfăcut şi au împachetat toată casa. Au făcut lista lucrurilor de luat: haine de vară, haine de iarnă, cărţi, jocuri. Au cumpărat aparatura necesară călătoriei: computer, scaner, imprimantă, aparat foto, obiective, spaţii de stocare pentru poze. Au făcut un site – www.peicipecolo.com – şi au învăţat să îl actualizeze, pentru a ţine prietenii la curent cu etapele călătoriei. Au refăcut cărţile de credit, au restructurat conturile în bancă, au făcut cărţi de vizită, dosare pentru sponsori, au vândut maşina, au scanat toate documentele pentru a le trimite pe o adresă de email, au redirecţionat corespondenţa la casa unor prieteni, au suspendat toate serviciile şi abonamentele.
Toate acestea în timp ce mergeau la lucru.
Bugetul l-au făcut vorbind cu alte familii călătoare. Au estimat 2.000 de euro pe lună în Statele Unite, Canada şi Australia şi 1.000 de euro în ţările Americii Latine. Banii trebuia să le asigure mâncare, haine, camping, distracţii, telefon, Internet, motorină, întreţinerea rulotei, asigurări. Au estimat bine pentru America de Nord, dar America Latină s-a dovedit mai scumpă decât se aşteptau. Cu cât vor merge mai în sud, însă, cu atât va fi mai ieftin.
Marilena şi Dan au hotărât de la început să nu zăbovească în oraşele mari de-a lungul drumului – în definitiv, e o călătorie în natură. Traseul lor este destul de deschis, în orice caz adaptabil la evoluţia situaţiei politice sau sanitare în lume.
În ianuarie 2007, după un an de planificare, au pornit spre Florida. Tot atunci au încetat, pe neaşteptate, durerile lui Dan.

***

Matei este cel mai mare dintre copii, curajosul cetei. De sub grămada de păr scurt şi ciufulit de vânt se ghicesc un zâmbet plin de dinţi albi şi doi ochi atenţi şi hotărâţi. Are opt ani, este în clasa a treia şi face şcoala la distanţă. Este foarte conştiincios, în toate pozele apare învăţând la ceva. Marilena şi Dan spun că, la cât de uşoară este programa, Matei va lua bacalaureatul pe la 11 ani. Profesori îi sunt când mama, când tata dar, mai ales, călătoria. A absolvit clasa a doua în Marele Canion şi părinţii l-au învăţat să cânte „Vine vacanţa cu trenul din Franţa”. Au cântat cu toţii, în timp ce puneau în plic testele de absolvire, pentru a le trimite la autoritatea franceză.
Matei s-a dovedit un pescar înnăscut. Cel mai mult i-au plăcut cele trei săptămâni în Alaska, când au urmărit somonii care înotau în amonte să-şi depună icrele. La Bird Creek a prins primul peşte după o luptă aprigă în noroi. Toată familia a participat, s-au afundat în noroi, au ajuns de-a buşilea, s-au târât, dar l-au prins, nevenindu-le să creadă că au un somon roz. I-a prins cu plasa în Indian Creek. Apoi toată lumea i-a mângâiat şi i-a pus înapoi în apă. Icrele de somon umpluseră râul, mai ales în locurile adăpostite de curent. Fratele mai mic, Vlad, le aduna pe cele rămase pe uscat şi le punea înapoi în râu, cu multă grijă. I-a prins direct cu mâna în Ketchikan, şi apoi i-a eliberat. Ba chiar a mutat nişte somoni epuizaţi în ape mai adânci, unde să înoate mai cu spor din calea urşilor. Cot la cot cu el, cinci foci încercau disperate să prindă şi ele unul.
Pe lângă elev eminent şi pescar, Matei este şi pădurar junior al Parcului Naţional Yosemite din California, unde a făcut curăţenie şi a strâns un sac de gunoi. I-au plăcut foarte mult cascadele pentru care este celebru parcul, dar ceva nu i-a fost clar: curg aşa zi şi noapte?

***

Vlad a prins de la fratele lui gustul pentru a încerca tot timpul lucruri noi, ceea ce nu e deloc o problemă în călătoria aceasta. A „primit” cinci ani când erau în Alaska şi din septembrie face şcoală odată cu Matei. Nu este înscris; aşa a vrut el. De atunci, în pozele în care Matei învăţa la măsuţă, pietroi sau trunchi de copac, apare şi Vlad.
A vrut să păstreze pentru totdeauna o bucată de gheaţă căzută din gheţarul Portage, în Alaska, i-au plăcut foarte mult elanii, deşi i-a părut rău că nu a văzut decât „doamne”, iar piramidele din Mexic i s-au părut un pic cam stricate faţă de ce ştia el că trebuie să fie o piramidă.
I-au plăcut în schimb fructele de avocado din Mexic, care erau mai mari decât şi-a imaginat. Nu a înţeles ce este ăla un „isex” când a primit în Oaxaca pălărie de mexican şi cămaşă brodată cu personaje unisex, la fel cum l-a copleşit şi misterul „bulanţei”. Cum adică, am „bulanţă”?
Marilena şi Dan spun că Vlad e poetul familiei, cel cu capul în stele, cu părul lung şaten încadrându-i faţa şi o privire asemănătoare cu a lui Dan – pătrunzătoare şi implacabilă.

***

Ilinca are doi ani. Când au plecat la drum abia începuse să meargă. Plimbările pe care le făcea familia erau scurte, căci Ilinca voia să meargă pe jos, să se uite la fiecare gâză, la fiecare piatră; nu ajungeau prea departe, dar important era să se simtă bine.
Acum este foarte sigură pe ea şi are un zîmbet poznaş, încântată de atenţia care i se dă peste tot. Ea este paşaportul familiei, cea care, aurie, bucălată şi cu rochiţe colorate, provoacă zâmbete şi deschide porţi. Mulţi i-au întrebat ce îi fac părului Ilincuţei ca să fie aşa de blond. Păi ce să-i facă, mulţi pupici.
Ilinca nu e doar paşaport, e şi ceasul deşteptător al familiei. De la începutul călătoriei le-a oferit răsărituri de soare de toate culorile. De unele s-ar fi dispensat, pentru altele îi sunt însă recunoscători.

***

Simon este cel mai corpolent dintre membrii familiei. Până să ajungă în Michoacán în căutarea fluturilor monarh, i-a dus deja pe călători prin Florida, Texas, New Mexico, Utah, Arizona, California, Insula Vancouver, Columbia Britanică, Peninsula Yukon, Alaska şi fiordurile ei, Montana, Wyoming, din nou Utah, New Mexico şi Arizona, apoi Mexic – statele Sonora, Sinaloa, Nayarit şi Jalisco.
Simon este o rulotă Iveco albă adaptată la nevoile celor cinci – are şase locuri de dormit, bucătărie cu aragaz, frigider cu congelator, toaletă, sală de baie cu duş separat. Dar este şi un membru al familiei, cu propria lui rubrică pe site, care îi ţine la curent pe Liviu şi Cristiana Gal de starea sa. Liviu şi Cristiana sunt prietenii care au o firmă de service şi distribuţie de piese auto şi i-au sponsorizat cu piese de rezervă pentru cei 150.000 de km plănuiţi ai călătoriei şi cu asistenţă tehnică la distanţă.
Familia l-a botezat Simon pentru că Vlad îşi numeşte toate jucăriile aşa, după numele unui prieten de joacă de la Paris. Simon a plecat singur cu vaporul din Le Havre şi s-a întâlnit cu familia trei săptămâni mai târziu, în Florida, unde nu a ajuns chiar întreg. Mici obiecte au dispărut la transport şi vameşii americani i-au spart o portieră ca să-l verifice, deşi era descuiat.
Familiei i-a fost cam ruşine cu el pe străzile din America de Nord, unde multe maşini erau mult mai mari decât el. Familia a tot pus pe site fotografii din care se vede cât de pitic e în comparaţie cu monştrii americani iar Matei şi Vlad l-au luat mereu în râs şi s-au dus să se pozeze cu alte maşini.
Călătoria nu a fost chiar uşoară pentru Simon, nu toate drumurile au fost autostrăzi. Uneori n-au fost deloc. Accesul în parcuri naţionale se face pe drumuri de pământ, pietre şi tablă ondulată. Suspensiile au avut de suferit şi nici măcar o revizie cum ştia el că trebuie nu a primit. În schimb, în premieră românească, dacă nu chiar mondială, revizia tehnică la 15.000 de kilometri s-a făcut prin cameră web, cu Dan băgat sub Simon şi povestindu-i lui Liviu ce vede.

***

Viaţa în camper nu e uşoară cu cinci oameni în 2,5 metri cubi. Dar fiecare îşi găseşte locul lui între cabină şi chiuveta din bucătărie. Matei şi Vlad reuşesc chiar să se joace de-a v-aţi ascunselea înăuntru, părinţii se luptă cu ordinea şi mai ales cu dezordinea. Au acceptat ideea că jucăriile vor fi tot timpul pe jos, ideal plasate ca să calce pe ele. Nu e uşor. Douăzeci şi patru de ore pe zi cu copiii este enorm, mai ales când e vorba de şcoală; nici unul nu are autoritatea unui profesor, dar se învaţă şi asta. Singurele pauze pe care le au de la meseria de părinte, singurele momente doar pentru ei, sunt când poposesc în casele prietenilor împrăştiaţi prin toată lumea.
În Guadalajara, în Mexic, au revenit puţin la viaţa de dinainte de călătorie când fostul asociat al lui Dan a venit pentru a lucra împreună, ca pe vremuri, la finalizarea proiectului stadionului din oraş. Chiar dacă de data aceasta şedinţele de creaţie s-au făcut pe marginea unei piscine, organismul lui Dan şi-a amintit de viaţa de la Paris şi durerile operaţiei au reapărut. Au dispărut imediat după ce s-a încheiat această paranteză a călătoriei.
Familia a petrecut sărbătorile de iarnă în Los Guayabos, o comunitate ecologică din centrul Mexicului. Au făcut piñate şi lampioane chinezeşti de hârtie şi au împodobit un mango pe post de brad de Crăciun. Lampioanele chinezeşti au fost contribuţia fiului gazdei, Raul, şi a prietenei lui, Heidi, care sunt budişti, trăiesc într-un sătuc din China, unde predau muzică şi engleză copiilor de ţărani şi de pescari. Copiii i-au adorat instantaneu pe cei doi şi asta i-a convins pe Marilena şi pe Dan să planifice o vizită la Raul şi Heidi în China.
Planul e ca sărbătorile următoare să le petreacă în Patagonia. Vor fi acolo între decembrie 2008 şi februarie 2009. Din Mexic vor trece în Guatemala, apoi vor traversa America Centrală şi de Sud până la Ushuaia în Patagonia. Simon va lua apoi vaporul, iar ei avionul până în Noua Zeelandă. Vor urma Australia, Asia de Sud-est, Japonia.
Pornesc de la ideea că nimic nu îi grăbeşte şi nimic nu este stabilit dinainte. Singurul lucru care îi obligă să menţină un ritm este faptul că trebuie să călătorească în pas cu anotimpurile pentru că în Patagonia nu pot ajunge decât la sfârşitul acestui an, când este vară. În celelalte perioade ale anului, variaţiile extreme de temperatură din stepa sud-americană ar face călătoria foarte dificilă.
Nici unul nu vrea să se gândească la ce se va întâmpla la finalul călătoriei. Tot ce ştiu e că se vor întoarce în Europa, pentru că vor să fie aproape de familii şi de prieteni.

***

Acum, pentru prima oară, ceva nu merge. Sunt în rulotă toţi cinci când aud primele zgomote. Afară, nişte tineri cântă în gura mare. Sunt gălăgioşi, par băuţi. Era ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat când au parcat în luminişul ăsta, aşteptând să se însenineze ca să vadă fluturii. Sunt izolaţi pe un vârf de multe, doar ei şi copiii, complet lipsiţi de apărare.
Deodată, printre cântece şi chiuituri, se aude clar: „Marilena!!! Daaan!!”. Deschid uşa. În faţa lor sunt Raul şi Heidi, prietenii budişti alături de care au petrecut Crăciunul. Au venit cu un autobuz să vadă şi ei fluturii. Nu înţeleg şi nu le vine să creadă nici acum cum au reuşit să se găsească unii pe ceilalţi.
Mai târziu, când se vor risipi norii şi vor putea să urce, călare, până la 4.000 de metri, vor găsi un peisaj bizar, cu copaci încărcaţi de fluturi umezi. Peste câteva ore, uscaţi şi proaspeţi, fluturii îşi vor face dansul pe care l-au aşteptat două zile, zburând cu milioanele şi aşezându-se pe cap, umeri, braţe.

Aici în varianta pdf, cu layout original Esquire.
Aici pe Liternet.ro.
Aici making of, pe ascrie.org.

Aici tot un fel de making of.
Aici site-ul călătorilor.

Copiii altui fus orar, Esquire, martie 2008

2009-08-31T16:09:00.000-07:00

Pentru zecile de mii de copii rămaşi acasă după ce părinţii au plecat să facă bani în străinătate, timpul nu se împarte în şcoală şi joacă. Ziua lor se organizează după ora la care sună mama sau tata.

de Georgiana Ilie / Editor: Cristian Lupşa

Gabriela Chichinete, o fetiţă voinică de opt ani şi jumătate, stă pe o cutie, într-o cameră a Centrului de Zi Sf. Dimitrie. E îmbrăcată în pantaloni de trening, un pulover în dungi, iar pe cap are o bentiţă de plastic. Îşi împreunează cuminte mânile pe genunchi şi clipeşte des din ochii mici, uşor confuză după somnul de după-amiază.

Gabriela locuieşte cu tatăl şi fratele ei mai mare într-o casă naţionalizată din Bucureşti, o casă înfundată într-o curte îngrădită de cinci-şase clădiri dărăpănate. În faţa uşii stă parcată o Dacie Break, plină de cartofi. Sub tencuiala căzută şi culorile spălăcite se ghiceşte cu greu vechea graţie a cartierului Hala Traian. Stau în trei camere doldora de mobilă veche. Tavanele înalte fură mult din căldura dată de sobe.

Tatăl, Ilie Chichinete, e un bărbat de 48 de ani, întunecat la faţă, care se mişcă greu din cauza straturilor de haine groase de pe el. Cam o dată pe săptămână merge la grădina familiei, în judeţul Teleorman, unde udă, pliveşte, sapă, culege roşii, ardei, cartofi. Sâmbăta, la câteva săptămâni, merge la Piaţa Miniş din Bucureşti să le vândă. După ce scade cheltuielile cu întreţinerea grădinii şi cu drumul, rămâne cu 7-800 de lei în mână pe lună. Mama, Dumitra, a plecat în august să fie menajeră în Italia. În România muncea prin restaurante, la spălat vase şi curăţenie. „Lucra de dimineaţă până seara, uneori nu o vedeam toată ziua”, spune Gabriela cu vocea ei puţin peltică. „De aceea a plecat în Italia să muncească. Dar mai întâi mi-au cerut mie voie”.

E mândră că i s-a cerut aprobarea. „Dacă era să zic eu 'nu', nu pleca. Stătea aici dacă nu voiam eu să plece. Dacă era să zic 'nu', gata, nu pleca.”

De ce ai fost de acord să plece?

„M-am gândit că mai târziu o să mă obişnuiesc fără ea. M-am obişnuit.”

***

Gabriela este unul dintre zecile de mii de copii cu un părinte plecat la muncă în altă ţară. Unii dintre ei, conform Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, au ambii părinţi plecaţi. Datele vin de la primăriile din teritoriu dar, cum cel puţin 20 la sută dintre ele nu raportează, sunt departe de a fi complete. De aceea la Autoritate figurează doar 80.000 de copii în această situaţie. Un studiu recent al Fundaţiei Soros România înaintează cifra de 170.000 numai în ciclul gimnazial. Dintre aceştia, aproximativ 35.000 au ambii părinţi plecaţi, 55.000 doar mama, iar 80.000 doar tatăl.

„Dar numărul real,” spune Mihaela Ştefănescu, coordonatoarea programului „Migraţie şi dezvoltare” al fundaţiei, „este în jur de 350.000, pentru că au fost întrebaţi şi dacă au fraţi sau surori”.

Dintre aceştia, 2.500 au fost luaţi în îngrijire de către stat, adică statul este tutorele lor. Trăiesc în centre de plasament, cu asistenţi maternali sau la rude. Ceilalţi, precum Gabriela, sunt crescuţi de părintele rămas acasă sau de rudele şi prietenii cărora le-au fost încredinţaţi.

Gabriela spune că s-a obişnuit cu lipsa mamei. Vorbeşte cu tatăl ei despre tot, căci „şi înainte vorbeam cu amândoi”. Mama ei sună în fiecare zi, uneori de mai multe ori. „Ne întreabă ce am făcut, ne spune ce a făcut ea. Vrea să ştie tot”, spune Gabriela. Ilie pretinde cu voce serioasă că este nemulţumit de insistenţele şi risipa soţiei: „I-am zis să nu mai dea atâţia bani pe cartele de telefon, dar ea nu şi nu, să ştie ce facem noi toată ziua”. După ce spune asta zâmbeşte mulţumit, ferindu-şi faţa.

Zilele Gabrielei nu sunt foarte diferite de cele dinaintea plecării mamei. Dimineaţa merge la şcoală. Este în clasa a doua la Şcoala Generală nr. 73 Barbu Ştefănescu Delavrancea. După-amiaza o petrece la centrul de zi. Aici mănâncă de prânz, îşi face temele, se joacă, uneori doarme. Tatăl ei o ia la şase seara şi merg pe jos până acasă. Gabriela vine la centru din august 2006, înainte să înceapă clasa întâi. Face parte, alături de alţi 33 de elevi între 6 şi 14 ani dintr-un program de asistenţă pentru copii din familii sărace.

Scopul, spune Otilia Bocioacă, coordonatorul social, e ca la sfârşitul celor doi ani pe care copiii îi petrec în medie la centru, să îşi facă singuri temele şi să fie responsabili şi independenţi. Gabriela nu are probleme la şcoală – chiar a luat premiul al doilea în clasa întâi.

Copiii cu ambii părinţi plecaţi rămân la rude, în special la bunici. „Din păcate”, spune Cătălin Luca, de la Fundaţia Alternative Sociale din Iaşi, „una dintre urmările frecvente ale plecării părinţilor în străinătate este copilul cu suprasarcină: cel mai mare, şi de obicei fata cea mare, preia îndatoririle părinţilor, şi are grijă de fraţi şi de bunici. În loc să fie în grija unui adult, ei sunt cei care au grijă de toţi.”

Gabriela este norocoasă. Îi are pe tatăl ei şi pe oamenii de la centru. Raportul Fundaţiei Soros, „Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă”, arată că mulţi dintre copiii care au ambii părinţi plecaţi, sau doar mama, suferă de diferite forme de depresie. 30 la sută dintre ei se simt frecvent singuri, 37 la sută plâng des şi mulţi au declarat că sunt „neglijaţi, nefericiţi sau au simţit că nimeni nu îi iubeşte”. Cei mai mulţi copii care rămân doar cu tatăl, spune Luca, duc o viaţă mai rea decât dacă ar fi fost singuri. „Taţii se obişnuiesc foarte greu cu noul lor statut. Nu mai sunt ei cei care pun pâine pe masă, acest rol îi revine acum soţiei plecate. Ei trebuie să înveţe să aibă grijă de copii, de casă, de bătrâni. Pentru mulţi este o tragedie personală şi îşi varsă frustrarea asupra copiilor. Din protectori ai copiilor, ajung un alt pericol iminent pentru ei.”

Ilie Chichinete a mai crescut însă un copil de unul singur. De mama fiului cel mare s-a despărţit când acesta avea un an şi l-a crescut singur până când s-a recăsătorit cu Dumitra. George are acum 18 ani şi lucrează, aşa că principala grijă a lui Ilie este Gabriela, fetiţa pe care a avut-o la 40 de ani. Atunci se credea prea bătrân ca să mai aibă un copil. „Acum mă gândesc: ce făceam dacă nu o aveam?”

Ilie a învăţat repede să ţină casa. „Mi-a fost greu o săptămână – două, că soţia se ocupa de casă, mai puţin de mâncare. Acum ştiu ce am de făcut. Îmi fac timp. Le fac pe toate.”

Dumitra a plecat subit. „Printr-o cunoştinţă, a apărut ocazia asta, cu o bătrână care avea nevoie acolo, lângă Messina, de ajutor”, spune Ilie. „Ne-am gândit, eu am încurajat-o, că eu cred că se mai deschide la minte dacă stăm puţin separaţi. Am întrebat şi copilul şi apoi, într-o săptămână, a plecat. Merită o perioadă, să vedem cum e unul fără celălalt.” Ilie a văzut în plecarea aceasta nu doar o posibilitate de a creşte veniturile familiei, ci şi o experienţă utilă pentru Dumitra. Niciunul nu vrea ca această soluţie să fie definitivă. La vară plănuiesc să-i ducă pe Gabriela şi pe George în Italia. S-au gândit de la început la acest lucru şi mama a lăsat o procură care să îi permită lui Ilie să o ducă pe Gabriela peste graniţă. Călătoria va fi doar o vizită. „Să rămânem acolo? Nu, niciodată!”, spune Ilie. „Eu cred că au un viitor aici, nu să crească printre străini.”

Gabriela abia aşteaptă. „Am o hartă cu Scooby Doo şi am văzut unde e mama. E într-o cizmă.”

Acesta este unul dintre avantajele copiilor care cresc în familii de emigranţi: alături de îmbunătăţirea situaţiei materiale, ei ajung să călătorească mai des în afara ţării. Studiul Fundaţiei Soros spune că 34 la sută dintre copii emigranţilor au călătorit în alte ţări, spre deosebire de 14 la sută dintre copiii de care nu au părinţi plecaţi.

Dumitra nu mai lucrează la bătrâna la care plecase. Şi-a găsit un alt serviciu, bonă la o familie înstărită. Are grijă de copii, îi scoate în parc, a început să strângă şi bani. În noiembrie a trimis primii 350 de euro şi patru fotografii. „E mai slabă”, spun şi tatăl şi fiica uitându-se la imaginile cu mama pe o faleză cu palmieri. Sunt în curtea casei, unde doi copii încearcă să dea foc unei grămezi de frunze ude cu o carte şi o cutie de chibrituri. Ilie şi Gabriela sunt transportaţi însă în lumea din fotografii, pe care le pun una sub alta şi le rotesc la nesfârşit, de parcă ar fi un teanc interminabil de imagini diferite.

***

Copiii singuri acasă sau cei crescuţi de un singur părinte nu sunt o categorie socială nouă. Fenomenul a căpătat amploare însă după eliminarea vizelor pentru spaţiul Schengen, în 2002, când românii au început să migreze masiv către Europa de Vest, în special Spania şi Italia, unde economia avea nevoie de mai mulţi muncitori şi profilul cultural era asemănător cu cel din România. În prezent, aproximativ 2 milioane de români lucrează temporar peste hotare.

Primele cazuri extreme au apărut în 2006, când mai mulţi copii care creşteau fără unul sau fără ambii părinţi s-au sinucis, într-un gest radical de a atrage atenţia asupra lor. Răzvan S., 10 ani, s-a spânzurat în martie 2006, ca să o aducă înapoi pe mama lui din Italia. Marian C., 11 ani, din judeţul Iaşi, s-a spânzurat în noiembrie 2006, după ce le-a spus celor din jur că îi este dor de părinţi. Claudiu P., 14 ani, din Botoşani, s-a sinucis în vara lui 2006 după ce a fost lăsat de părinţi să aibă grijă de fraţii lui de 7 şi 11 ani. Cel mai recent, în octombrie 2007, Ştefan C., 12 ani, din Argeş, s-a sinucis în timp ce mama sa se pregătea să plece din nou la muncă în Italia. Potrivit unei centralizări făcute de Televiziunea Română şi citată de Hotnews.ro, în 2007 au fost 12 astfel de sinucideri.

„Cazurile de sinucidere sunt produse de dezechilibrul emoţional provocat de abandonul părinţilor”, spune Luca. „Părinţii nu conştientizează efectele pe termen lung. Au mari probleme de exprimare a emoţiilor şi nu întreţin relaţia cu copilul după ce pleacă. Metoda prin care aleg să-l recompenseze sau să-l pedepsească este cea pecuniară. De aici copilul ajunge să se simtă abandonat emoţional.”

Fundaţia Alternative Sociale are în îngrijire 300 de copii din judeţul Iaşi. Îi încurajează pe aceştia să-şi exprime primii emoţiile: să deseneze, să spună că le este dor de părinţi, să le scrie scrisori, în speranţa că adulţilor le va fi mai uşor să o facă la rândul lor. Comunicarea este vitală pentru că, deşi plecarea la muncă este temporară, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale unei despărţiri definitive sau a decesului unuia dintre părinţi.

***

Nicolas are numai 6 ani. Este în grupa mare la grădiniţă în comuna Tuzla, judeţul Constanţa, dar este deja „bărbat în casă”. Tatăl lui, George Stan, în vârstă de 37 de ani, a plecat să lucreze pe şantierul naval Daewoo din Coreea de Sud, în februarie 2007.

A plecat pentru că familia sa avea multe rate de plătit şi urma să mai aibă un copil. Aşa că a renunţat la serviciul de liber-profesionist în construcţii, care nu îi aducea un venit constant, şi a plecat să se specializeze în Coreea. Salariul nu este mare, dar vine lunar şi i-a permis soţiei lui, Adriana, să se descurce cu doi copii şi să achite toate datoriile. Deşi îi este greu singură, Adriana nu regretă nici o clipă decizia luată. „Înainte eram mereu împotrivă când voia să plece afară să lucreze. Dar mi-am dat seama că nu mai avem cum să ne descurcăm. Ajunsesem să cumpărăm lemne ca să ne încălzim de la o lună la alta, pe datorie. Şi eu eram gravidă. Trebuia să facem ceva.” George, la rândul lui, nu a fost prea dispus să plece până când nu a avut posibilitatea să o facă legal. „La vârsta mea nu mai era cazul să plec la risc, să stau pe sub poduri în Italia ca să trimit bani acasă”, spune el pe un ton cumpătat. A venit acasă pentru sărbătorile de iarnă. „N-am făcut-o când eram mai tânăr, d-apoi acum, când am doi copii...”.

Avea numai unul când a plecat. Briana, fetiţa pe care şi-a dorit-o George din tot sufletul, s-a născut la cinci zile după plecarea lui. „Ăsta a fost cel mai greu lucru...” Ochii i se umplu de lacrimi şi-şi întoarce capul. „Am aşteptat până în august ca să o văd. Mi se rupea sufletul acolo să ştiu că am un copil şi că nu l-am văzut niciodată.” Briana, o fetiţă veselă de 10 luni, stă tot timpul cu ochii pe el, îl strigă, îi arată jucării, îi povesteşte diferite lucruri pe limba ei. „Spune « tata » tot timpul”, spune Adriana amuzată.” „ « Mama » doar când îi e foame”. George e vrăjit.

Pe Nicolas s-a străduit să îl includă în schimbările pe care le aducea plecarea lui. I-a înmânat responsabilitatea casei „ca să ştie că ajutorul lui este important”. Nicolas este un copil liniştit, puţin timid. Seamană cu mama – blond, cu ochii mari, albaştri, şi un zâmbet cuceritor. „O ajut pe mama, îi car pungile, am grijă de Gâgă”, spune el mândru. Gâgă e Briana. Nicolas îi dă să mănânce şi o ţine de mânuţe ca să poată să meargă. Numai pe tată l-a cam exclus din viaţa lui. După aproape două săptămâni de vacanţă împreună, Nicolas ignoră în continuare multe din spusele lui George; Adriana trebuie să-i repete rugăminţile. „Când e George plecat, nici nu vrea să vină la telefon să vorbească cu el. E felul lui de a-şi arăta supărarea”.

Când George a venit prima dată în concediu, în august, Nicolas s-a acomodat la fel de greu cu prezenţa lui. Înainte de despărţire, îşi aminteşte Adriana, i-a spus tatălui „să nu mai plece înapoi, că numai el ştie să-i răspundă la întrebări, eu nu ştiu, şi el vrea să ştie lucruri. Şi că pe ceilalţi copii vin să îi ia taţii de la grădiniţă, numai pe el îl ia numai mama.”

George crede că lucrurile vor reveni la normal când se va întoarce, la jumătatea anului. Plănuieşte să plece şi în alte ţări, tot pe şantiere navale. Dar Nicolas va creşte şi va înţelege mai bine de ce pleacă. „O să am grijă de el şi o să îl susţin orice va vrea să facă în viaţă”, spune George. „Şi fotbalist, şi doctor, ce vrea el, o să muncesc până nu mai pot ca să îi asigur toate condiţiile să înveţe. Pentru el fac toate astea.”

***

Părintele Alexandru Cobzaru, directorul Asociaţiei Caritas Bucureşti, organizaţie neguvernamentală a Bisericii Catolice din România, spune că a văzut multe familii care s-au destrămat după plecarea la muncă în străinătate a unuia dintre părinţi. Asociaţia şi preoţii catolici se ocupă direct de enoriaşii ale căror familii trec prin această încercare. „Părinţii pleacă şi se gândesc « poate că nu o să mi se întâmple tocmai mie să nu-mi mai găsesc familia când mă întorc ». Dar gândiţi-vă, mama pleacă ani de zile să muncească, şi îi e greu singură acolo, cu dorul de copii; bărbatul rămas acasă nu se descurcă, îşi găseşte altă femeie să îl ajute, nici el nu poate să stea singur. Copiii suferă. Când se întoarce mama, nu mai e nici o familie. Prin fenomenul acesta, prin lipsa de măsuri, se distruge sacralitatea familiei şi familia în sine.”

Părintele Cobzaru crede că cea mai dificilă parte nu este cea financiară, care poate fi ameliorată prin ajutorul comunităţii. „Încercăm să le oferim îndrumare spirituală acestor copii, să suplinim lipsa ghidării părinteşti. Îi învăţăm despre valorile morale, le spunem că găsesc mereu un sprijin la Biserică. Trebuie să avem grijă de ei şi fizic şi spiritual pentru a-i creşte oameni întregi.”

Şi fundaţia Alternative Sociale are programe post-şcolare pentru copiii emigranţilor. Iaşiul este unul dintre judeţele cele mai afectate de fenomenul emigrării – 25 la sută dintre copiii de gimnaziu au cel puţin un părinte plecat. Numărul total nu este cunoscut, dar în prezent se face o evaluare cu ajutorul unui institut de sondare a opiniei publice. Mai multe judeţe din zonele de graniţă: Botoşani, Vaslui, Suceava, Neamţ, Bacău, Focşani, Timiş, Mehedinţi, Arad, Salaj, Bihor, Maramureş, Satu Mare, Dolj, Olt sunt în situaţie similară. Alternative Sociale vrea să extindă în toată ţara metoda lor de asistare socială, psihologică şi juridică a familiilor şi copiilor în situaţii de risc. Fundaţia Soros urmăreşte la rândul ei o reformă legislativă şi elaborarea unei strategii naţionale care prin care toţi copiii cu un părinte plecat să fie consideraţi în situaţie de risc.

Pentru unele familii, însă, cea mai eficientă strategie e întoarcerea acasă a părinţilor.

***

Daniel Gheorghe, 37 de ani, tot din Tuzla, este unul dintre cei reveniţi. Daniel a venit acasă pe 22 decembrie 2007, după doi ani petrecuţi în Coreea de Sud, pe acelaşi şantier ca George Stan. Are doi băieţi, Cristian, de 10 ani, şi Gabriel, de 8. „Aici eram muncitor necalificat şi nu ne descurcam cu banii, de asta am fost tentat să plec”, spune el. „Trebuia să plec ca să pot face ceva”. Soţia sa, Eugenia, munceşte sezonier la hotelurile de pe litoral şi nu are un venit constant.

Gabriel, fiul cel mic, este fericit. E micuţ şi slab şi nu stă o clipă locului. Face ture pe covor cu spatele, cu faţa, în genunchi, apoi îl apucă de o margine şi îl vălureşte sau îl roteşte. Asta când nu „face acţiune” cu fratele lui mai mare, Cristian. Adică reproduc figuri de wrestling, cum au văzut la televizor. Se trântesc pe jos, încearcă să îşi prindă unul altuia gâtul în chinga genunchilor, icnesc, se rostogolesc, până când, înfrânt, Gabriel strigă după ajutor. Fratele lui e cu vreo două capete mai înalt şi mult mai vânjos.

Gabriel şi Cristian merg la şcoală în oraşul alăturat, Eforie Sud, şi fac naveta cu microbuzul. Abonamentul costă 120 de lei pe lună de fiecare şi au fost momente, în cei doi ani cât tatăl a fost plecat, când nu au avut bani ca să plătească şi au mers cei trei kilometri pe jos. „A fost greu cât a fost tata plecat pentru că mama nu avea bani”, spune Gabriel „A fost greu fără el.”.

Cei doi ani în Coreea de Sud au fost plini de sacrificii pentru Daniel. „Doi ani am mâncat numai conserve, ca să economisesc banii, să vin cu ei acasă. Şi am făcut câte ore suplimentare am putut, că se plăteau în plus.” Dar cel mai greu a fost să trăiască fără băieţi. „Am ţinut tot timpul legătura prin Internet, cu webcam, ştiam mereu ce se întâmplă. Dar ştiţi cum e, dacă nu eşti aici...”

Daniel i-a învăţat pe amândoi să fie puternici şi să nu aştepte să îi ajute cineva. „Se luau de mine nişte băieţi la şcoală”, povesteşte Gabriel ce i se întâmpla în clasa întâi, „şi i-am zis lu’ tata la telefon, când am vorbit cu el. Şi mi-a zis că dacă se ia cineva de mine, să-i dau un pumn în gură.”

Aşa că asta a făcut şi apoi nu s-a mai luat nimeni de el.

Acum Daniel are timp să joace rummy şi cărţi cu băieţii lui, iar la vară vor merge împreună la plajă. Dar cel mai important, spune Gabriel, e că tata va fi acasă pentru toate zilele de naştere şi de nume, zile pe care le mai uita când era plecat, „pentru că acolo sunt alţi sfinţi şi alt fus orar.”

Making of, pe ascrie.org.